Persoanele cu dizabilităţi - 'oamenii nesimţitori' ai Rusiei

Excluderea persoanelor cu dizabilităţi din viaţa socială a Rusiei are loc încă din anii 1940. La acea dată, din cel de-al Doilea Război Mondial s-au întors circa 2,5 milioane de invalizi, însă, 'în loc să fie primiţi ca nişte eroi, majoritatea au fost alungaţi din faţa ochilor': aceştia nu corespundeau cu imaginea de învingător şi cu cea a omului rus puternic, intens promovată de autorităţile sovietice, notează cotidianul Der Standard.

Potrivit cotidianului menţionat, televiziunea rusă a început să arate persoane cu dizabilităţi doar în perioada Perestroikăi. De aceea, atitudinea ostilă faţă de astfel de oameni a prins rădăcini în conştiinţa ruşilor. Chiar şi astăzi un invalid ar putea să nu fie lăsat să intre într-un muzeu sau un restaurant, pentru ca alţi vizitatori să nu fie nevoiţi să se uite la el.

Atunci când autorităţilor ruse li se cere sprijin pentru instituţiile de învăţământ destinate persoanelor cu deficienţe, acestea răspund adesea: 'Pentru ce? Ei oricum nu vor învăţa nimic'. Cu o astfel de atitudine se confruntă adesea şi Anne Hofinga, profesoară germană, sosită la Moscova în urmă cu circa 20 de ani, pentru a dezvolta proiecte sociale ale unor organizaţii neguvernamentale (ONG-uri) din Germania şi care în prezent este preşedintele ONG-ului 'Ajutor Rusiei'.

În cazul în care părinţii, în pofida presiunilor din partea statului şi a societăţii, se decid să educe un copil cu dizabilităţi, în loc să-l abandoneze într-o casă de copii, de unde, atunci când devin adulţi, aceştia ajung în aşa-zise 'instituţii neurologice', atunci întreaga viaţa a acestor părinţi se transformă într-un întreg şir de tehnici de apărare şi îndreptăţire.

Cu precădere este puternica ura faţă de persoanele bolnave psihic. Potrivit Annei Hofinga, acestora le este foarte greu să obţină ca majoritatea populaţiei să-i trateze ca pe nişte oameni. Astăzi, bolnavii psihic nu mai mor prea devreme din cauza tratamentului prost, dar ei sunt trataţi ca şi cum 'nu ar simţi nimic'.

De fapt, constată Der Standard, în Rusia există puţine instituţii de învăţământ pentru persoane cu dizabilităţi. La Moscova, de exemplu, există Şcoala 'Sf. Gheorghe' pentru copii cu probleme de dezvoltare. Anne Hofinga povesteşte că, în primăvara lui 2012, s-a încercat închiderea şcolii, iar atunci când bunica şi mama unuia dintre elevi au înaintat o plângere autorităţilor, lor li s-a răspuns că în timpul lui Hitler astfel de oameni erau 'trimişi pe lumea cealaltă'. Datorită faptului că ONG-urile germane şi colectivul profesoral al şcolii nu au renunţat şi au atras atenţia autorităţilor şi mass-media faţă de problemă, acestea au dat îndărăt şi au anunţat că informaţia privind închiderea şcolii a fost doar o neînţelegere.

Cu toate acestea, situaţia rămâne complicată: şcoala este finanţată ca o instituţie de învăţământ obişnuită, însă lucrul cu copiii cu probleme necesită investiţii financiare mai mari, iar fără ajutorul unor ONG-uri străine şcoala nu ar fi putut supravieţui. În afară de aceasta, este necesară şi sprijinirea cu bani a părinţilor, pentru ca ei să-şi poată permite educaţia copiilor.

Mica victorie repurtată în cazul şcolii 'Sf. Gheorghe' corespunde într-un fel modului în care evolează lucrurile în Rusia. În ultimii ani, situaţia celor circa 13 milioane de invalizi câţi se înregistrează în Rusia s-a îmbunătăţit oarecum, chiar dacă la un nivel destul de modest. Potrivit Der Standard, în timpul primului mandat al lui Putin au fost puse bazele legislative pentru înfiinţarea unui mediu fără bariere pentru invalizi, însă măsurile corespunzătoare sunt luate fără prea mare elan şi doar în marile oraşe. La rândul său, Dmitri Medvedev a semnat în mai 2012 Convenţia ONU pentru drepturile invalizilor, care prevede crearea de condiţii pentru participarea invalizilor la viaţa culturală şi socială a Rusiei.

Cu toate acestea, pentru a putea corespunde cerinţelor convenţiei ONU, Rusia trebuie să parcurgă un drum lung. Astfel, după cum precizează Der Standard, 77% dintre persoanele cu dizabilităţi din Rusia care ar putea munci nu au un loc de muncă.