Papahagi: Mirarea nu e că un escroc securist ca CG exercită atâta fascinaţie, ci că avem totuşi masă critică pentru a rezista

Profesorul Adrian Papahagi a opinat că România este occidentală prin opţiune şi adopţie, însă păstrează încă profunde reflexe orientale, pe care le compară cu cele descrise de marchizul de Custine în Rusia.
ANALIZA lui Adrian Papahagi
Problemă noastră nu e că am rămas în Evul Mediu, ci că nu am avut Ev Mediu, adică dezvoltare urbană, şcoli şi universităţi, manufactură, putere centrală şi Biserică unitară puternică.
De fapt abia în Evul Mediu civilizaţia europeană s-a desprins de plutonul civilizaţiilor lumii (1450-1500 e încă Ev Mediu; aşa-zisa renaştere, descoperirile geografice şi tiparul sunt invenţii ale creştinătăţii medievale, dar n-am acum timp şi răbdare să dezvolt). Nu sec. XIX-XX ne-au lipsit: atunci am devenit, în marş forţat, contemporani cu Occidentul.
Mai e ceva: România e occidentală prin voinţă/opţiune elitară şi adopţie, dar în adâncul sufletului mulţi dintre noi au rămas orientali. Să nu uităm că noi eram până mai ieri Orientul apropiat; doar câţiva dintre ai noştri au fost atleţi ai creştinătăţii, şi nici aceia consecvent şi continuu (ba luptau cu turcii împotriva Occidentului, ba invers).
Citiţi ce spune Custine despre Rusia: aşa suntem şi noi. Ne caracterizează şi pe noi "multa osteneală pentru a atinge un scop mărunt", dragostea de sclavie şi de abjecţie, superstiţia care ia locul credinţei, "gustul monumentelor fără gust", "grija pentru fleacuri, care nu exclude dezordinea", formalităţile inutile, "murdăria uleioasă şi adâncă", guvernări viclene bazate pe spioni, rescrierea trecutului, aburirea străinilor şi totodată preocupare excesivă pentru părerea lor despre noi, războiul împotriva adevărului, respectul faţă de despoţi şi mafioţi, "o conducere şi un popor care se pervertesc reciproc"... (Doar am citat exact sau am parafrazat din marchizul de Custine).
Mirarea nu e că un escroc securist desăvârşit ca Georgescu exercită atâta fascinaţie; mirarea e că avem totuşi masă critică pentru a rezista.
Miracolul neamului nostru e că nu mai suntem un fel de slavo-turcaleţi vorbitori de limbă romanică, ci că am devenit un soi de italieni care încă flirtează cu tirania (lucru care la italieni n-a mai prins din sec. IV încoace).