Cât ar costa Unirea? - Ce ar însemna, cât ar costa şi ce presupune cu adevărat, dincolo de emoţie [Dezbatere]
Sala plină şi la dezbaterea organizată de Festivalul de Film şi Istorii Râşnov (#FFIR18) - "Cât ar costa Unirea? Trei puncte de vedere" (despre ce ar însemna, cât ar costa şi ce presupune cu adevărat, dincolo de emoţie). Un subiect care doare, un subiect care răscoleşte, un subiect care contează.
Paula Erizanu (Scriitoare şi jurnalistă), Armand Goşu (Istoric, analist politic, conferenţiar universitar la Facultatea de Istorie a Universitatea din Bucureşti), Ion Manole (Director executiv Promo-LEX), moderaţi de Sorin Ioniţă (Preşedinte Expert Forum / EFOR), au vorbit despre marile întrebări din jurul Unirii, despre costuri şi beneficii, despre şansele ratate din istorie şi oportunităţile din prezent.
Li s-au alăturat numeroşi spectatori care au formulat întrebări şi comentarii foarte importante.
Dezbaterea, realizată în parteneriat cu Expert Forum (EFOR), e de găsit integral pe pagina de YouTube a Festivalului de Film şi Istorii Râşnov.
Ce spune Paula Erizanu (scriitoare şi jurnalistă)
„Istoria ideii de Unire în Republica Moldova a început prin anii 1980 când populaţia românească din RSS Moldovenească din URSS-ul de atunci a început să vorbească despre teme interzise până la glasnost-ul lui Gorbaciov, inclusiv despre unire. Primul preşedinte al Moldovei după obţinerea independenţei în 1991, Mircea Snegur, a vorbit cu Ion Iliescu despre Unire de trei ori, cerându-i mai multe lucruri. Iliescu a răspuns Nu, el fiind aliatul Rusiei. Apoi, am avut invazia Rusiei în Transnistria în 1992.
Unul dintre liderii mişcării unioniste din anii 1990 a fost un agent rus, Iurie Roşca, care a compromis-o şi apoi, multă vreme, despre Unire au mai vorbit foarte puţini oameni. Ideea de Unire a revenit în centrul atenţiei de curând, când s-a pus problema integrării Moldovei în Uniunea Europeană şi a avut loc invazia Rusiei din Ucraina.
Trei clişee ale românilor despre Moldova? Plaha, Bucuria şi Purcari. O altă prejudecată spune că am fi ruşi. Dinspre Moldova spre România, un clişeu ar fi manelele care n-ar fi la fel de bine în Moldova.
Procesul de integrare europeană al Moldovei e şi prilejul de a pune jos vama de la Prut.
Apropo de Unire, până şi propagandiştii pro-ruşi din România şi Moldova s-au unit!”
Ion Manole (director executiv Promo-LEX)
„În 1940 - 1941, aşa-zişii eliberatori sovietici care au invadat Basarabia şi nordul Bucovinei s-au răzbunat asupra intelectualilor din Chişinău pentru Unirea din 1918. Acesta a fost costul principal plătit de Basarabia pentru Unirea din 1918.
La Bucureşti avem foarte puţină înţelegere asupra a ce se întâmplă la Chişinău. Invers, cred că ştim mai multe, dar, una peste alta, comunicarea e insuficientă.
Federaţia Rusă se pricepe să dezbine, noi nu suntem în stare să unim. Pentru noi, războiul din Transnistria din 1992 a fost un şoc, a fost atât de uşor ca oamenii să fie aţâţaţi. Şi azi Rusia face totul să ne ţină la distanţă de transnistreni.
Ororile de acum din Ucraina au fost, mai întâi, la noi. În 1992, în Transnistria, noi am plătit pentru independenţă şi grafie latină. Oameni au dispărut şi nu s-au mai întors niciodată, civili au fost omorâţi în casele lor, alţi oameni au pierdut tot ce aveau.
Armand Goşu (istoric, analist politic, conferenţiar universitar la Facultatea de Istorie a Universitatea din Bucureşti)
„Sunt mai multe modele de unirii. Modelul Unirii din 1859, promovat de Mircea Druc în anii 1990. Apoi e modelul Unirii din 27 martie 1918. Nu e foarte avansată cunoaşterea acelui moment din care se înţelege una la Bucureşti, alta la Chişinău. În mintea elitei politice şi militare din România, modelul Unirii din 1918 e singurul valabil. Atunci, unirea a durat 25 de luni, până în aprilie 1920, când s-au desfiinţat toate instituţiile şi Basarabia a fost înghiţită de România care, de altfel, nu şi-a respectat nici una dintre promisiunile făcute în primăvara lui 1918.
În 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, dar Basarabia n-a venit spre România, cum s-a întâmplat în 1918, după căderea Imperiului Ţarist. În aprilie 2022, la câteva săptămâni după invazia rusă a Ucrainei, a existat groaza la Chişinău că Ucraina se prăbuşeşte şi că urmează căderea Moldovei. Secretari de stat din Moldova şi-au închiriat apartamente la Bucureşti, aveau două valize în portbagajele maşinilor şi se pregăteau să fugă la graniţă în caz de pericol. Acela era un moment, un scenariu, o situaţie disperată când s-ar fi putut pune problema Unirii. Ruşii erau în Insula Şerpilor, se pregăteau să invadeze Odessa, securitatea Moldovei era prea fragilă, dar diplomaţii de la Bucureşti au considerat că e prea riscant să pună problema Unirii.
Există o cifră conform căreia unificarea Germaniei a costat Vestul 80 de miliarde de euro plătiţi vreme de 35 de ani. Sondajele indică că, în România, cam 70% din populaţie e pro-Unire, în schimb, doar 35% din cea a Republicii Moldova vrea Unirea. Ce facem cu Transnistria? Ce facem Găgăuzia?
Moldovenii sunt foarte pragmatici. Dacă mâine le e bine cu Rusia, merg cu Rusia. Dacă le e bine cu România, merg cu România. Oamenii aceştia vin dintr-o tranziţie foarte dură, mult mai grea ca a noastră. Filmul Plaha nu reflectă nici un sfert din duritatea situaţiei.
Paul Goma povesteşte într-unul dintre romanele lui cum, în anii 1945 – 1946, românii ardeleni îi vânau pe refugiaţii din Moldova să îi trimită înapoi sovieticilor. De ce făceau asta? Pentru că, spuneau ei, „sovieticii ne-au dat înapoi Transilvania, Unirea poate fi ocazia perfectă pe care România o caută ca să se re-starteze.
Urmăriţi cu atenţie ce se va întâmpla în decembrie la alegerile din Tiraspol, vom avea un prim aşa-zis preşedinte vorbitor de limba română”.
Sorin Ioniţă (preşedinte Expert Forum (EFOR)
„Vă propun să medităm la câteva întrebări. Vrem să ne unim cu Moldova reală sau cu cea ideală, clişeistică, pe care ne-o imaginăm noi? 1, maxim 2% din populaţia României a fost în Moldova.
Ce înseamnă, ce includ costurile potenţialei Uniri? Care au fost costurile Unirii cu Basarabia din 1918 şi cine le-a plătit?
Cât de pregătite sunt cele două societăţi să descopere că, deşi vorbim aceeaşi limbă, sunt destule diferenţe între ele?
Ce-ar însemna o unire: extinderea instituţiilor din România sau înfiinţarea unor instituţii noi folosind exemplele de bune practici de până acum, inclusiv pe cele din Republica Moldova?
Ce învăţăm din lecţia reunificării Germania de la începutul anilor 1990? La ei, raportul de populaţii 1 la 4, la noi e 1 la 8.”
Comentarii din public
Dan Bucşa (Macroeconomist): „Calculele mele arată că, în ipoteza Unirii, ar fi nevoie de minimum 6 la sută creştere în impozite pentru angajaţii din România sau de 3,5% dacă îi includem şi pe pensionari pentru a aduce Moldova la nivelul României. Dezvoltarea de acest nivel încolo s-ar face cu bani europeni.”
Alina Radu (Redactor-şef Ziarul de Gardă, Chişinău): „Nu e adevărat ce a spus domnul Goşu, Moldova a venit spre România în 1991. Am trecut la limba română, la grafia latină, am avut imn Deşteaptă-te, române!, Parlamentul acela moldovenesc era cel mai unionist pe care l-am avut. Problema a fost că elitele politice româneşti de atunci de la Bucureşti erau controlate de forţe ruse care au revenit la putere şi la Chişinău în 1994. Noi suntem cetăţeni români ca dumneavoastră! Când numărăm costurile potenţialei unificări calculăm şi cât costă rusificarea?”
