Papa Francisc afirmă că viitorii preoţi ar trebui să citească poezie şi ficţiune

Suveranul Pontif susţine că este periculos să respingem literatura ca fiind "o artă minoră", deoarece aceasta oferă un antidot la "obsesia noastră pentru ecrane" şi hrăneşte empatia umană.

Papa Francisc a declarat că citirea de romane şi poezii este valoroasă în "drumul către maturitatea personală" şi ar trebui încurajată în formarea viitorilor preoţi.

Romancierii CS Lewis şi Marcel Proust, precum şi poeţii TS Eliot şi Paul Celan au fost citaţi de şeful Bisericii Catolice într-o scrisoare scrisă pe 17 iulie şi publicată duminică în opt limbi, potrivit The Guardian.

În scrisoare, Francisc şi-a dezvăluit gusturile literare personale. "Eu, în ceea ce mă priveşte, îi iubesc pe tragedieni, pentru că noi toţi putem îmbrăţişa operele lor ca fiind ale noastre, ca expresii ale dramei noastre personale", a scris el. "Plângând pentru soarta personajelor lor, în esenţă plângem pentru noi înşine, pentru propriul nostru gol, neajunsuri şi singurătate".

Francisc a spus că literatura este adesea considerată o "artă minoră" - doar o formă de divertisment - şi considerată inutilă pentru educaţia viitorilor preoţi. El a numit această abordare "nesănătoasă", adăugând că poate duce la "sărăcirea intelectuală şi spirituală gravă" a preoţilor şi făcând apel la o "schimbare radicală de curs".

El apreciază că "cel puţin unele" seminarii au răspuns la "obsesia 'ecranelor' şi a ştirilor false toxice, superficiale şi violente" prin acordarea de atenţie literaturii.

Între 1964 şi 1965, când Francisc avea 28 de ani, a predat literatură la o şcoală iezuită din Santa Fe, Argentina. "Am predat ultimii doi ani de liceu şi a trebuit să mă asigur că elevii mei studiau El Cid", a scris el.

"Elevii nu erau mulţumiţi; obişnuiau să întrebe dacă ar putea citi Garcia Lorca în schimb. Aşa că am decis ca ei să citească El Cid acasă, iar în timpul lecţiilor discutam despre autorii care le plăceau cel mai mult elevilor".

El a scris că nu există "nimic mai contraproductiv" decât să citeşti ceva dintr-un "sentiment de datorie", făcând "un efort considerabil doar pentru că alţii au spus că este esenţial".

Scrisoarea menţionează o serie de beneficii ale lecturii, inclusiv creşterea vocabularului, stimularea imaginaţiei şi a creativităţii, îmbunătăţirea concentrării, reducerea declinului cognitiv şi a anxietăţii şi permite cititorului să se pregătească pentru o varietate de situaţii şi să le "facă faţă". Francisc a mai scris că o carte bună "poate oferi o oază care ne ţine departe de alte alegeri mai puţin sănătoase".

Un alt beneficiu al literaturii este că ne permite să vedem viaţa din perspectiva altora, permiţând cititorilor să dezvolte o "empatie imaginativă", scrie el.

"Nu trebuie să uităm niciodată cât de periculos este să nu mai ascultăm vocea altor oameni atunci când ne provoacă! Cădem imediat în autoizolare; intrăm într-un fel de 'surzenie spirituală', care are un efect negativ asupra relaţiei noastre cu noi înşine şi asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu, indiferent cât de multă teologie sau psihologie am fi studiat".