Papa a 'capitulat' pentru că nu avea suficiente forţe pentru a se opune în mod eficient răului

Renunţarea benevolă la pontificat a lui Benedict al XVI-lea constituie un bun motiv pentru Vatican să ajungă din nou în centrul atenţiei, pentru că în mod clar actualul Suveran Pontif era mult în urma predecesorului său în ceea ce priveşte capacitatea de a a atrage atenţia faţă de propria persoană, potrivit cotidianului rus Utro. Oare poate fi comparată încercarea unei italience dezechilibrate de a-l muşca pe Benedict al XVI-ea cu glonţul tras în Ioan Paul al II-lea de un adevărat terorist din gruparea 'Lupii cenuşii'?, se întreabă publicaţia.

Decizia Papei de a părăsi scaunul pontifical din motive de sănătate este, în ochii multora, un gest demn şi nu există niciun dubiu că acest pas, care corespunde principiului de schimbare a puterii, va fi exploatat de admiratorii lui. Cu totul altceva este cui îi va reveni poziţia Papală acum şi cum va influenţa acest lucru soarta catolicismului.

Benedict al XVI-lea a apărat în mod ferm valorile creştine în aspectul lor conservator. Papa era adversarul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi apăra instituţia familiei ca 'o uniune dintre un bărbat şi o femeie în scopul conceperii de urmaşi'. El era vehement împotriva 'clerului feminin', se opunea încercărilor de a îmblânzi poziţia catolicismului faţă de divorţuri, îi stigmatiza pe preoţii pedofili pentru că aceştia 'au trădat încrederea ce le-a fost acordată' şi atenţiona că aceşti preoţi vor trebui să răspundă în faţa lui Dumnezeu, dar şi în faţa legii laice.

O altă ţintă a lui Benedict al XVI-lea a fost ateismul, în a cărui propăşire vedea cauza numeroaselor probleme ale societăţii. Tocmai pe această bază, în timpul pontificatului său a avut loc o apropiere dintre Vatican şi Patriarhia de la Moscova, care la rândul său nu acceptă multe dintre inovaţiile lumii globale, potrivit Utro.

Însă, comparativ cu predecesorul său, Benedict al XVI-lea apăra valorile creştine într-un mod atât de 'delicat', încât lumea necatolică îşi amintea de existenţa lui doar în timpul principalelor sărbători creştine, cu ocazia discursurilor tradiţionale 'Urbi et orbi'.

Cea mai dureroasă lovitură la adresa lui Benedict al XVI-lea a fost cauzată, în opinia ziarului rus, de scandalul de corupţie în timpul căruia au fost date publicităţii documente compromiţătoare pe care le-a sustras şi le-a făcut publice secretarul Papei. Astfel de situaţii cu participarea unor oameni din anturajul apropiat nu sunt unele întâmplătoare, subliniază Utro.

Se pare că speranţele legate de Benedict al XVI-lea privind unirea forţelor conservatoare împotriva diluării bazelor etice ale creştinismului s-a lovit de o opoziţie vehementă nu doar în lumea laică, ci şi în interiorul Vaticanului. Iar acum, nu rămâne decât speranţa că în amintirea urmaşilor va rămâne o imagine luminoasă a lui Benedict al XVI-lea, care nu dorea să se împace cu noile schimbări, dar nu avea suficiente forţe pentru a se opune în mod eficient răului.

În aceste condiţii, alegerea unui nou Papă riscă să se transforme într-o luptă acerbă între două tabere catolice: conservatorii şi globaliştii. Ţinând cont de faptul că în lume există multe forţe interesate ca următorul Suveran Pontif să demonstreze mare loialitate faţă de valorile globale contemporane, perspectivele conservatorilor par destul de incerte, conchide Utro.