(P) Ce sunt sinusurile, ce este sinuzita şi cum o tratăm
Sinusurile paranazale sunt cavităţi goale, umplute cu aer, localizate în interiorul oaselor feţei şi ale craniului. Acestea sunt dispuse în perechi şi comunică direct cu fosele nazale prin mici orificii de drenaj numite ostiumuri.
Ce sunt sinusurile
Există patru grupuri principale de sinusuri, numite după oasele în care se află:
sinusurile frontale – situate în zona frunţii, deasupra sprâncenelor
sinusurile maxilare – cele mai mari, localizate în pomeţi, sub ochi
sinusurile etmoidale – un labirint de cavităţi mici între ochi şi nas
sinusurile sfenoidale – situate adânc în craniu, în spatele ochilor
Rolul acestor cavităţi este complex: ele reduc greutatea craniului, acţionează ca o cutie de rezonanţă pentru voce şi ajută la încălzirea şi umidificarea aerului pe care îl inspirăm.
În mod normal, sinusurile sunt căptuşite cu o mucoasă subţire care produce o cantitate mică de mucus, menit să capteze bacteriile şi praful, şi care este apoi eliminat prin nas.
Ce este sinuzita
Sinuzita reprezintă inflamaţia sau umflarea mucoasei care căptuşeşte sinusurile.
Atunci când sinusurile se blochează şi se umplu cu lichid, microbii (virusuri, bacterii sau fungi) se pot dezvolta şi pot provoca infecţii.
Deşi în limbajul cotidian folosim aproape exclusiv cuvântul „sinuzită”, în medicină termenul corect şi complet este astăzi rinosinuzită. Diferenţa dintre ele nu ţine atât de o boală diferită, cât de precizia anatomică.
Sinuzita: termenul provine de la „sinus” sufixul „-ită” (care indică inflamaţia). Literalmente, înseamnă doar „inflamaţia sinusurilor”.
Rinosinuzita adaugă prefixul „rino-” care înseamnă „nas”. Acest termen defineşte inflamaţia care afectează atât mucoasa nazală, cât şi pe cea a sinusurilor.
Medicii au observat că este aproape imposibil ca sinusurile să fie inflamate fără ca şi nasul să fie afectat în acelaşi timp. De cele mai multe ori, sinuzita nu apare „din senin” direct în cavităţile osoase, ci este o continuare a unei inflamaţii care a început în nas (cum ar fi o rinită sau o răceală obişnuită). Astfel, termenul de rinosinuzită este preferat deoarece arată continuitatea mucoasei (mucoasa care căptuşeşte interiorul nasului este aceeaşi cu cea din sinusuri), majoritatea simptomelor (nas înfundat, secreţii) sunt nazale, chiar dacă presiunea este resimţită în sinusuri, iar mecanismul principal este blocarea nasului (care duce, de cele mai multe ori, la infectarea sinusurilor).
Cauzele sinuzitei
Apariţia sinuzitei este determinată de orice factor care împiedică circulaţia normală a aerului în sinusuri şi eliminarea mucusului către nas. Atunci când mecanismul de curăţare naturală este blocat, se creează un mediu închis şi umed, ideal pentru dezvoltarea agenţilor patogeni.
Sinuzita este rareori un eveniment izolat. Este, de cele mai multe ori, rezultatul unei combinaţii între o agresiune externă (virus, alergen) şi o vulnerabilitate locală (anatomică sau imunitară).
Factorii infecţioşi
Cea mai răspândită cauză a sinuzitei este infecţia virală, instalată de obicei în contextul unei răceli sau al unei gripe. Virusurile atacă mucoasa, provocând inflamarea acesteia şi îngustarea orificiilor de drenaj.
Dacă lichidul blocat în sinusuri nu se elimină, se poate produce o suprainfecţie cu bacterii (precum Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae), ceea ce transformă o simplă răceală într-o sinuzită bacteriană acută.
Mai rar, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, sinuzita poate fi provocată de fungi (ciuperci), ceea ce duce la forme de boală mai greu de tratat.
Factori alergici şi de mediu
Alergiile respiratorii (la polen, praf, mucegai sau păr de animale) joacă un rol major în declanşarea sinuzitei cronice. Reacţia alergică determină o inflamaţie constantă a mucoasei nazale, care blochează sinusurile şi favorizează acumularea secreţiilor.
În plus, expunerea la poluanţi atmosferici, fum de ţigară sau substanţe chimice iritante poate afecta micii cili (perişori) de pe mucoasă, a căror funcţie este de a mătura mucusul afară din cavităţi, lăsând astfel sinusurile vulnerabile.
Cauze anatomice şi structurale
Uneori, cauza nu este un agent extern, ci structura internă a nasului. O deviaţie de sept pronunţată poate îngusta una dintre căile nazale, îngreunând drenajul sinusurilor de pe acea parte.
Şi prezenţa polipilor nazali (formaţiuni benigne de mucoasă inflamată) sau a unor cornete nazale mărite poate acţiona ca un dop fizic. De asemenea, la copii, vegetaţiile adenoidale (polipii copilăriei) mărite sunt o cauză frecventă a sinuzitelor repetate.
Cauze de origine dentară
O cauză adesea trecută cu vederea este sinuzita odontogenă. Deoarece rădăcinile dinţilor de pe maxilarul superior sunt foarte aproape de bază sinusurilor maxilare, o infecţie dentară netratată sau un chist radicular se poate extinde prin os direct în sinus, provocând o inflamaţie localizată.
Factori de risc pentru sinuzită
Oricine poate dezvolta o inflamaţie a sinusurilor la un moment dat, însă anumite condiţii medicale, trăsături anatomice sau obiceiuri de viaţă cresc semnificativ probabilitatea ca o simplă congestie să evolueze spre o sinuzită veritabilă.
Factorii de risc acţionează, de regulă, prin două mecanisme: fie blochează fizic drenajul mucusului, fie slăbesc capacitatea de apărare a mucoasei.
Exemple de factori de risc includ, dar nu se limitează la:
Anomaliile structurale şi mecanice
Cele mai frecvente bariere în calea unei respiraţii sănătoase sunt de natură anatomică. O deviaţie de sept (curbarea peretelui care desparte fosele nazale) poate îngusta căile de drenaj ale sinusurilor, favorizând acumularea de secreţii.
De asemenea, prezenţa polipilor nazali (mici excrescenţe moi pe mucoasă) sau a unor vegetaţii adenoide mărite (la copii) acţionează ca un obstacol fizic permanent şi transformă sinusurile în spaţii închise unde bacteriile se pot multiplica rapid.
Afecţiunile respiratorii cronice
Persoanele care suferă de astm bronşic sau rinită alergică prezintă un risc mult mai ridicat de a face sinuzită. În aceste cazuri, mucoasa este într-o stare de inflamaţie cvasi-permanentă şi este mult mai reactivă la agenţii externi.
De asemenea, boli genetice rare, precum fibroza chistică (mucoviscidoza), modifică consistenţa mucusului, făcându-l foarte dens şi greu de eliminat, ceea ce duce aproape inevitabil la sinuzite cronice.
Stilul de viaţă şi factorii de mediu
Mediul în care trăim are un impact direct asupra sănătăţii sinusurilor.
Fumatul, fie el activ sau pasiv, irită cilii vibratili (micii perişori cu rol în eliminarea mucusului), şi paralizează mecanismul natural de curăţare al nasului.
În egală măsură, expunerea la un aer foarte uscat (din cauza încălzirii prin calorifere iarna) sau la schimbări bruşte de presiune (în timpul zborului cu avionul său al scufundărilor) poate forţa închiderea ostiumurilor sinusale.
Vulnerabilităţi sistemice
Un sistem imunitar slăbit (din cauza stresului cronic, a diabetului sau a unor tratamente medicamentoase) scade capacitatea organismului de a lupta cu virusurile obişnuite, permiţând acestora să se transforme în infecţii bacteriene severe, inclusiv în sinuzite.
Tipuri de sinuzită
Medicina clasifică sinuzita în funcţie de două criterii principale: durata simptomelor şi cauza care a declanşat inflamaţia. Acest lucru permite o abordare terapeutică personalizată dar şi evitarea utilizării excesive a medicamentelor.
Clasificarea sinuzitei în funcţie de durată este principalul instrument pe care medicii îl folosesc pentru a determina severitatea inflamaţiei şi pentru a decide dacă este necesar un tratament cu antibiotice sau o intervenţie chirurgicală. Această împărţire temporală reflectă modul în care mucoasa sinusurilor reacţionează la agresiune şi capacitatea organismului de a se regenera.
După durată, sinuzita poate fi de 4 tipuri:
Sinuzita acută
Are o durată de maxim 4 săptămâni.
Este cea mai frecventă formă de boală şi are, de obicei, un debut brusc şi o evoluţie limitată în timp.
Majoritatea cazurilor sunt de natură virală şi apar ca o complicaţie a unei răceli banale. Dacă simptomele se agravează după 5 zile sau persistă mai mult de 10 zile, există suspiciunea unei suprainfecţii bacteriene.
Se manifestă prin congestie nazală severă, secreţii nazale groase (galben-verzui), durere sau presiune facială care se accentuează la aplecarea capului şi, ocazional, febră.
Sinuzita subacută
Are o durată între 4 şi maxim 12 săptămâni.
Reprezintă o prelungire a sinuzitei acute care nu a răspuns adecvat la tratamentul iniţial sau a fost neglijată. Este un semnal de alarmă că factorii de drenaj ai sinusurilor sunt blocaţi.
Această etapă este considerată o fază de tranziţie, în care procesul inflamator nu a fost complet eliminat, dar nici nu a devenit permanent.
Manifestările sunt similare cu cele ale formei acute, dar adesea de o intensitate mai scăzută; pacientul simte o stare de disconfort persistent, oboseală şi o secreţie nazală descrisă ca fiind localizată în spatele nasului (cu mucus care curge în gât).
Sinuzita cronică
Are o durată de peste 12 săptămâni. Poate persista luni sau chiar ani de zile.
În această formă, inflamaţia devine o stare cronică a mucoasei, şi poate modifica, uneori, structura acesteia pe termen lung.
Este rareori cauzată doar de o infecţie, ci, mai degrabă, este rezultatul unor inflamaţii prelungite provocate de alergii, polipi nazali sau anomalii anatomice (deviaţie de sept).
Durerea facială este mai puţin ascuţită decât în forma acută, dar predomină senzaţia de „cap greu”, nasul înfundat permanent, pierderea parţială sau totală a mirosului şi tusea iritativă nocturnă provocată de drenajul secreţiilor în faringe.
Sinuzita recurentă
Această categorie descrie pacienţii care suferă de episoade repetate de infecţie, deşi între acestea se vindecă complet.
Se defineşte prin apariţia a cel puţin 4 episoade de sinuzită acută pe an. Această formă sugerează existenţa unui factor de risc subiacent, cum ar fi un sistem imunitar slăbit sau o predispoziţie alergică severă.
Fiecare episod prezintă tabloul clinic al unei sinuzite acute, la care se poate adăuga oboseala şi epuizarea din cauza repetitivităţii bolii.
Cum putem trata sinuzita
Pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient este imperativă cunoaşterea cauzei declanşatoare a sinuzitei. Deoarece simptomele pot fi similare, medicul trebuie să identifice agentul agresor pentru a evita administrarea inutilă de medicamente, în special a antibioticelor, şi pentru a scurta perioada de suferinţă a pacientului.
Sinuzita virală
Este cea mai frecvent întâlnită formă; virusurile sunt responsabile pentru marea majoritate a episoadelor de sinuzită acută.
Este cauzată de virusuri respiratorii (cum ar fi rinovirusurile sau virusul gripal). Inflamaţia este de obicei uşoară şi se remite pe măsură ce sistemul imunitar elimină virusul.
Se manifestă cu simptome precum nas înfundat, secreţii nazale clare sau uşor albicioase, durere de cap moderată şi, uneori, stare generală de rău sau durere în gât. Simptomele ating pragul maxim în primele 3-5 zile.
Tratamentul, în acest caz, este strict simptomatic. Se recomandă odihnă, hidratare, spălături nazale cu soluţie salină, decongestionante şi analgezice sau antiinflamatoare. Antibioticele nu au niciun efect în acest caz.
Sinuzita bacteriană
Apare atunci când o infecţie virală blochează sinusurile, şi permite bacteriilor să se multiplice în mucusul stagnat.
Se suspectează atunci când simptomele persistă peste 10 zile sau când apare „fenomenul de dublă agravare”: pacientul pare că se vindecă, dar după câteva zile simptomele revin mult mai intens.
Principalele simptome includ durere facială severă localizată (adesea pe o singură parte), secreţii purulente (galben-verzui), febră peste 38°C şi alterarea mirosului.
Tratamentul include adesea antibiotice prescrise de medic, pe lângă tratamentul simptomatic (decongestionante şi corticosteroizi nazali pentru reducerea inflamaţiei).
Sinuzita alergică
Este o reacţie inflamatorie declanşată de expunerea la alergeni (polen, praf, mucegai, păr de animale). Nu este o infecţie, ci un răspuns imun exagerat. Poate fi sezonieră sau perenă (pe tot parcursul anului).
Se manifestă cu simptome precum strănut frecvent, mâncărime nazală şi oculară, secreţii apoase foarte fluide şi nas înfundat. Durerea este mai degrabă o senzaţie de presiune difuză.
Tratamentul se bazează pe antihistaminice, spray-uri nazale cu corticosteroizi şi, cel mai important, evitarea pe cât posibil a alergenului declanşator.
Prevenţie
Prevenirea sinuzitei se bazează pe un principiu simplu dar fundamental: menţinerea unei mucoase nazale sănătoase şi asigurarea unui drenaj liber al sinusurilor. Deoarece majoritatea infecţiilor sinusale sunt consecinţa unor răceli sau alergii gestionate necorespunzător, strategiile de prevenţie vizează atât igiena personală, cât şi controlul mediului înconjurător.
Cea mai eficientă metodă de prevenţie este spălarea regulată a nasului cu soluţii saline sau apă de mare. Acest gest simplu elimină excesul de mucus, poluanţii şi alergenii înainte ca aceştia să provoace o inflamaţie severă. De asemenea, menţinerea unei hidratări optime prin consumul de apă ajută la păstrarea fluidităţii secreţiilor, facilitează eliminarea lor naturală, şi previne blocarea orificiilor sinusale.
Calitatea aerului pe care îl respirăm în casă sau la birou influenţează direct sănătatea sinusurilor. Este importantă utilizarea unui umidificator în perioadele reci, când caloriferele usucă excesiv aerul, deoarece o mucoasă uscată devine fragilă şi predispusă la fisuri şi infecţii. Totodată, aerisirea frecventă a încăperilor şi evitarea expunerii la fumul de ţigară sau la parfumurile puternice de interior reduc iritaţia chimică a căilor respiratorii.
Multe cazuri de sinuzită pot fi evitate dacă „banala răceală” este tratată cu atenţie. Utilizarea corectă a decongestionantelor (fără a depăşi 5 zile) şi suflarea nasului cu blândeţe, nară cu nară, previn acumularea presiunii care ar putea împinge infecţia din nas către sinusuri. Pentru persoanele alergice, respectarea tratamentului cu antihistaminice este esenţială, deoarece controlul alergiei înseamnă, implicit, prevenirea edemului care blochează sinusurile.
Nu este de neglijat faptul că o barieră imunitară solidă ajută organismul să respingă virusurile înainte ca acestea să cauzeze o inflamaţie extinsă. O dietă bogată în fructe şi legume, somnul adecvat şi spălatul frecvent al mâinilor rămân cele mai bune arme împotriva infecţiilor respiratorii transmise prin contact direct. În plus, vaccinarea anuală antigripală poate reduce riscul unor complicaţii respiratorii severe care includ adesea sinuzita.
În cazul persoanelor predispuse la sinuzite repetate, prevenţia poate însemna şi intervenţia asupra unor cauze interne. Consultarea unui medic ORL pentru corectarea unei deviaţii de sept sau tratarea polipilor nazali poate restabili drenajul normal definitiv. De asemenea, igiena dentară riguroasă şi controalele stomatologice periodice previn infecţiile de la rădăcina dinţilor superiori care se pot extinde către sinusul maxilar.
Aşadar, prevenţia sinuzitei nu presupune măsuri complicate, ci o atenţie constantă acordată sănătăţii respiratorii şi igienei locale. Prin menţinerea nasului curat şi hidratat, majoritatea blocajelor sinusale pot fi evitate cu succes.
