Opoziţia cetăţenilor faţă de exploatarea gazelor de şist ar putea înăbuşi în faşă afacerea

Utilizarea procesului fracturării hidraulice pentru extragerea gazelor de şist a transformat peisajul energetic din SUA, dar industria a ajuns într-un un moment critic. Înainte de a-şi putea îndeplini promisiunea de a oferi o energie mai ieftină şi mai curată la nivel mondial se confruntă cu opoziţia cetăţenilor, fapt ce suscită temeri că afacerea ar putea fi sufocată în faşă, scrie Financial Times (FT) în ediţia de marţi.

''Dacă se dovedeşte că gazele de şist există din belşug în lume, ca în SUA, nu numai că ar putea înlocui cărbunele, vântul şi uraniul pentru a domina generarea de electricitate la nivel mondial, dar vor înlocui şi petrolul ca principal combustibil pentru vehicule', a afirmat Shai Hill, analist în domeniul energetic la Macquarie Securities din Londra, care a precizat însă că lumea trebuie să fie deplin convinsă că fracturarea hidraulică este complet sigură pentru mediu.

Dintre toate persoanele care s-au opus practicii controversate a fracturării în rocile subterane, prinţesa Brianna Caradja este cu siguranţă singura care se declară descendentă a lui Vlad Ţepes. Cu toate acestea, strămoşul de temut nu a împiedicat ca ea să fie încărcată într-o dubă a poliţiei în timpul unui protest de la Bucureşti, luna trecută, împotriva planurilor de a aduce procesul fracturării în România sa natală. Arestarea ei a declanşat titluri de presă care au afirmat că prinţesa a fost 'destul de utilă'.

Planul a fost combătut şi de altă persoană cu sânge albastru, Irene a Olandei, precum şi de Johann Rupert, preşedintele grupului elveţian de lux Richemont.

Până acum, fracturarea a fost interzisă în Franţa şi Bulgaria, suspendată sau voluntar controlată în Marea Britanie, Africa de Sud, Quebec, părţi din Germania şi Australia şi cenzurată din nordul Spaniei până la New York. În multe ţări, a apărut un impas între adversarii care susţin că va otrăvi apa potabilă, va aprinde robinetele de la bucătărie, va declanşa cutremure şi va stopa energia regenerabilă, şi industrie, care insistă că este sigură dacă este făcută în mod corespunzător.

Lipsa de dovezi ştiinţifice definitive pentru multe dintre problemele cele mai contestate agravează situaţia. 'Suntem înca în întuneric, chiar şi astăzi, la cinci sau şase ani de la începerea boom-ului gazelor de şist', spune Avner Vengosh, profesor la Universitatea Duke din SUA şi unul dintre puţinii experţi care au publicat o cercetare de la declanşarea celei mai controversate acuzaţii aduse procesului - contaminarea apei.

Vengosh spune că dezbaterea va rămâne probabil în impas, cu activiştii care adoptă o poziţie aproape 'religioasă' împotriva fracturării, în timp ce companiile de gaze vin cu argumente economice. Prinşi la mijloc sunt politicienii şi oficialii care trebuie să găsească o cale între protestele publice şi industrie.

Când oamenii au încercat să afle ce produse chimice au fost folosite la fracturare, multe companii au declarat că este un secret comercial. Acest lucru a acutizat temerile legate de contaminarea apelor subterane cu apa reziduală pe care o produce procesul. Există apoi aşa-numita 'apă produsă' - din subteranul profund, care curge cu gaze şi poate fi de 10 ori mai sărată decât apa de mare, natural radioactivă şi cu un conţinut ridicat de metale. Ambele tipuri solicită eliminarea atentă.

Un studiu britanic a confirmat săptămâna trecută că fracturarea a provocat două cutremure lângă Blackpool, în nord-vestul Angliei, anul trecut. Există un dezacord substanţial şi cu privire la cât de curat este gazul de şist, având în vedere cantitatea de emisii de metan despre care unii cercetători spun că s-au scurs din puţurile de fracturare.

''Gasland'', un documentar din 2010, prezintă oameni obişnuiţi care se plâng de apa rău mirositoare, de sănătatea precară şi de aprinderea apei de la robinet. Filmul s-a răspândit în întreaga lume şi pe internet şi a fost distribuit comercial în peste 30 de ţări. Lech Kowalski, un regizor stabilit la Paris, lucrează la un documentar despre impactul forajului pentru gaze de şist asupra fermierilor polonezi. Cu toate acestea, Varşovia pare să fie decisă să autorizeze fracturarea.

''90% din oameni nu au auzit de fracturare iar cei 9% care au auzit au aflat ceva greşit sau rău, sau ambele'', spune un lobbyst britanic.

Acest lucru ar putea explica ce s-a întâmplat în Bulgaria, o ţară săracă, aproape în totalitate dependentă de Rusia pentru gaz. Ca atare, ar fi fost de aşteptat să salute compania Chevron atunci când grupul american a declarat anul trecut că este gata să exploreze ceea ce se estimează a fi depozite substanţiale de gaze de şist. În schimb, după un val de demonstraţii în întreaga ţară, în ianuarie, Bulgaria a devenit a doua ţară care a interzis fracturarea, după Franţa.

Ian MacDonald, general manager al Chevron pentru dezvoltarea afacerii, spune că 'campania de dezinformare organizată împotriva gazelor de şist' în Bulgaria şi în alte părţi va dispărea odată ce oamenii vor înţelege mai bine beneficiile.

Rămâne de văzut, potrivit FT, care aminteşte că în urmă cu decenii, industria nucleară a promis o sursă revoluţionară de energie ieftină şi curată, dar după dezastrul de la Fukushima, această viziune a fost pusă la încercare. Gazele de şist au un potenţial global de necontestat, dar întrebarea este dacă vor împlini aşteptările.