O nouă ameninţare pentru UE: situaţie prerevoluţionară în România
Evenimentele din România despre care presa română vorbeşte ca despre o situaţie asemănătoare celei ce a precedat revoluţia din 1989, când regimul Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, îngrijorează astăzi întreaga Uniune Europeană. Motivele sunt grave. România zilelor noastre nu este doar o ţară cu o populaţie de 22 de milioane de oameni, dar şi membră a NATO (din 2004) şi a UE (din 2007). Pentru aceste organizaţii, ea este exportatoare de anumite produse agricole, metale preţioase, gaze naturale, petrol, precum şi ţară de tranzit cu Republica Moldova, Turcia, Ucraina şi ţări din Orientul Mijlociu, a relatat luni, într-o amplă sinteză, portalul economic rus Birjevoi lider.
De aceea, instabilitatea dintr-o singură ţară afectează situaţia UE în ansamblu.
Jurnaliştii ruşi au încercat să lămurească dacă materialele apărute în presa română şi cea occidentală pe tema crizei din România reflectă într-adevăr situaţia reală sau suferă de un senzaţionalism ieftin, apelând la sprijinul experţilor Academiei Trading Masterforex-V din Moscova.
Din capul locului, experţii ruşi au încercat o definire a termenilor. Termenul de 'situaţie revoluţionară' a fost introdus în uz de V.I.Lenin şi stabileşte condiţiile care fac posibilă izbucnirea revoluţiei într-un stat. Trei criterii caracterizează 'acutizarea puternică a nevoilor şi activităţii maselor', în care păturile de jos 'nu mai vor, iar clasele superioare nu mai pot trăi ca înainte'.
De foarte multe ori, ziariştii şi politicienii abuzează de acest termen, înlocuindu-l cu un altul - 'situaţie prerevoluţionară', fără să înţeleagă cu adevărat când sunt întrunite şi când nu condiţiile pentru ca o situaţie explozivă să se transforme într-o revoluţie, atrag ei atenţia.
'Situaţia revoluţionară' a fost evocată în 2008, când Islanda era în pragul falimentului, deşi nu a fost vorba de niciun fel de paralizie a puterii sau de revolte în masă. Nici în Grecia nu este vorba de o situaţie de acest fel, spun ei, deoarece lipseşte a doua componentă a unei 'situaţii revoluţionare' - deşi 'clasa conducătoare' face cu greu faţă demonstraţiilor şi grevelor, nici armata şi nici poliţia nu a trecut de partea protestatarilor.
În România, din păcate, asistăm la o 'situaţie revoluţionară', pretind experţii ruşi de la Academia Trading Masterforex-V, întrucât, susţin ei, situaţia din România este mai gravă decât cea din Grecia, unde la acţiunile de protest se strâng doar păturile de jos, în timp ce în România până şi poliţia a aderat la acţiunile de protest ale celor 'de jos' împotriva preşedintelui, guvernului şi parlamentului.
România este pe cale să fie cuprinsă de proteste în masă comparabile cu 'situaţia revoluţionară' din decembrie 1989, când din cauza dezorientării Comitetului Central al PCUS de la Moscova şi a CC al Partidului Comunist Român, regimul Ceauşescu a fost măturat literalmente de pe arena istorică în 1989, apreciază aceştia. Atunci, în 1989, se părea că, pur şi simplu, mai rău nu poate fi.
'Situaţia este astăzi mai gravă decât în 1989, sub Ceauşescu'. În prezent chiar şi politicienii români (atât cei din opoziţie, cât şi cei din tabăra puterii) susţin la unison că ţara a fost cuprinsă de cea mai gravă criză din ultimii 60 de ani. Dar România nu este astăzi doar un stat cu 22 de milioane de locuitori din sud-estul Europei, ci şi membru UE din 2007 şi NATO din 2004. Prin urmare, orice instabilitate în această ţară are în mod automat un impact asupra acestor organizaţii. România este pentru UE exportatoare de petrol, gaze naturale, aur, argint, minereu de mangan, grâu, porumb, cartofi; ţară de tranzit în Moldova, Ucraina, Turcia şi ţări din Orientul Mijlociu; ţară care a fost dată mulţi ani ca exemplu, împreună cu Polonia, pentru celelalte state din Europa de Răsărit în ceea ce priveşte aderarea la zona euro.
După cum se vede, concluzionează experţii ruşi, integrarea europeană nu este o garanţie în faţa problemelor economice. România pur şi simplu a extins lista 'economiilor bolnave din Europa', devansând în această privinţă Grecia, Portugalia şi Spania.
Prin ce se manifestă criza românească? Experţii Academiei Trading Masterforex-V au încercat să formuleze principalele ei caracteristici:
1.Deficitul bugetar enorm. La începutul anului 2010, România se afla la un pas de faliment, deficitul bugetar ţintea spre 9,1% din PIB. Pentru a acoperi această imensă gaură a fost necesar un împrumut de 11 miliarde de euro. Guvernul a fost nevoit să adopte aşa-numitele măsuri anticriză, de 'strângere a curelei'. A fost contractat un credit de la FMI, care a permis reducerea deficitului până la 6,8% din PIB, dar pentru rambursarea împrumutului guvernul are nevoie de 8,4 miliarde de euro. Către sfârşitul anului 2010, deficitul bugetar va ajunge la 23,3 miliarde de lei (în condiţiile unui prag critic de 28,2 miliarde de lei). Premierul Emil Boc susţine că este un indicator bun şi radiază optimism, fiind însă în dezacord cu majoritatea cetăţenilor ţării şi cu experţii. În pofida împrumutului de aproximativ 20 miliarde de euro de la FMI, acoperirea deficitului bugetar a eşuat.
2.Creşterea spectaculoasă a datoriei externe. Dacă în 2001 România avea o datorie externă de numai 2,6 miliarde de dolari, la începutul anului 2010, datoria ei externă se cifra la 78 miliarde de euro. Plus cele aproape 20 miliarde de euro luate cu împrumut în anul în curs de la FMI. Astfel, în decursul unui singur an datoria externă a României a crescut cu 32,5%, în condiţiile în care investiţiile directe în sectorul real al economiei au crescut cu doar 14% , în timp ce investiţiile de capital social cu doar 10%. Toate celelalte fonduri au fost pur şi simplu consumate. Dacă între 2004 şi 2009 ţara cheltuia pentru rambursarea datoriei externe 150-450 de milioane de euro pe an, în 2010 ea a plătit deja 788 milioane de euro. Dar greul abia urmează. Începând din 2013, România va trebui să ramburseze împrumuturile externe. Astfel, în 2013 va trebui să achite 5,2 miliarde de euro, în 2014 - alte 4,3 miliarde de euro. Şi aceasta cu condiţia ca Bucureştiul să nu mai împrumute pe vi
itor niciun euro.
3.Diminuarea record a PIB-ului, cu 7%, în condiţiile unei reduceri trimestriale de 2%. Înainte de aceasta, PIB-ul românesc înregistrase o creştere constantă: din 2001, aceasta oscila între 5% şi 7%.
4.Reducerea investiţiilor de capital cu aproximativ 27%. De la aderarea în 2007 la UE şi până în prezent, economia României a primit doar 560 milioane de euro de investiţii directe (din cele 5 miliarde de euro promise).
5.Creşterea fără precedent a şomajului. La mijlocul anului 2010, numărul şomerilor în România se cifra la 760.000 de persoane, adică 18% din populaţia adultă aptă de muncă.
6.Creşterea inflaţiei, care în primul trimestru din 2010 s-a ridicat la 5%. Aceasta este cea mai mare din Uniunea Europeană
7. Devalorizarea bruscă a monedei naţionale la serviciul datoriei externe şi reducerea câştigurilor de schimb valutar.
Şi toate acestea pe un fond de instabilitate acută, din cauza măsurilor de austeritate. Experţii ruşi nu se încumetă să prognozeze evoluţia de mai departe a situaţiei politice şi economice din România, amintind în finalul comentariului lor doar că popularitatea preşedintelui Traian Băsescu a scăzut la 9,8% , iar a premierului Emil Boc la 6,9%.
