Noul prim-ministru francez va fi numit până vineri, în timp ce Macron rezistă presiunilor de a convoca alegeri anticipate

Emmanuel Macron va numi un nou prim-ministru până vineri seara, a anunţat biroul său, sugerând speranţa preşedintelui că al şaselea prim-ministru în mai puţin de doi ani va reuşi să promoveze bugetul în parlamentul profund fragmentat al Franţei, scrie Guardian.

„Aceasta ar putea fi ultima şansă”, a declarat joi purtătorul de cuvânt al guvernului, Aurore Berge, la Radio RTL. „Cred că aceasta este ultima şansă pentru politicieni de a-şi recâştiga credibilitatea... toate acestea nu fac decât să întărească şansele şi capacităţile extremei drepte de a prelua puterea.”

Criza politică de lungă durată din ţară s-a adâncit săptămâna aceasta, când prim-ministrul Sebastien Lecornu şi-a dat demisia după 27 de zile în funcţie. Decizia lui Lecornu l-a lăsat pe Macron cu puţine opţiuni: să convoace alegeri legislative anticipate, să demisioneze din funcţia de preşedinte sau să încerce să găsească un nou prim-ministru.

La scurt timp după aceea, Macron i-a cerut lui Lecornu să rămână încă două zile pentru a purta discuţii de ultimă oră menite să găsească o ieşire din criza spirală care a cuprins a doua cea mai mare economie a UE.

După ce a petrecut ore întregi discutând cu partidele de pe întreg spectrul politic – cu excepţia extremei drepte şi a extremei stângi, care au refuzat să participe – Lecornu s-a arătat prudent optimist că se poate găsi o soluţie. El a declarat miercuri pentru postul public France 2 că impresia sa era că majoritatea parlamentarilor nu erau dornici de alegeri anticipate.

„Există o majoritate care poate guverna”, a spus Lecornu. „Simt că încă mai este posibilă o cale de ieşire.” El a recunoscut, însă, că va fi dificil.

Franţa se confruntă cu turbulenţe politice de mai bine de un an, după ce alegerile parlamentare anticipate din 2024 au dus la formarea unui parlament fără majoritate. În schimb, parlamentarii s-au împărţit în trei blocuri aproximativ egale: stânga, extremă dreaptă şi alianţa de centru-dreapta a lui Macron.

Diviziunile ideologice s-au accentuat pe fondul întrebărilor privind cea mai bună modalitate de a aborda deficitul bugetar în creştere al Franţei, care se estimează că va depăşi 5,5% din PIB în acest an, aproape dublul limitei permise de UE, şi viitoarele alegeri prezidenţiale din 2027, care au determinat partidele politice să îşi marcheze teritoriul ideologic în perioada premergătoare votului.

Miercuri, Lecornu a făcut aluzie la impactul alegerilor din 2027, menţionând că orice nou guvern ar trebui să fie „complet deconectat” de orice ambiţii prezidenţiale. „Situaţia este deja destul de dificilă. Avem nevoie de o echipă care să decidă să-şi suflece mânecile şi să rezolve problemele ţării până la alegerile prezidenţiale”, a spus el.

În ultimele zile, comentariile liderilor de extremă dreapta şi de extremă stânga au accentuat amploarea provocării care se aşteaptă. Miercuri, lidera partidului de extremă dreapta Rassemblement National, Marine Le Pen, a promis că partidul său „va vota împotriva tuturor”, inclusiv împotriva oricărui viitor prim-ministru numit de Macron. Ea a cerut în schimb organizarea de noi alegeri parlamentare.

Mathilde Panot, lidera parlamentară a partidului de extremă stânga Franţa Neînfrântă (LFI), a declarat, între timp, că deputaţii partidului vor vota împotriva „oricărui guvern care persistă în politicile lui Macron”.

O soluţie ar putea fi numirea unui prim-ministru din stânga moderată, deşi acest lucru ar însemna că Macron ar trebui să accepte posibilitatea ca unele dintre politicile sale emblematice, cum ar fi modificarea pensiilor din 2023, care a ridicat vârsta minimă de pensionare pentru majoritatea lucrătorilor la 64 de ani, să fie reduse.

După întâlnirea cu Lecornu din această săptămână, liderul Verzilor, Marine Tondelier, al cărui partid este aliat cu socialiştii, a declarat că Franţa „nu a fost niciodată mai aproape” de a avea un nou prim-ministru de stânga, adăugând că o altă persoană numită din tabăra lui Macron „nu ar rezista niciun minut”.

Pe fondul speculaţiilor că Partidul Socialist de centru-stânga ar putea fi un candidat la conducerea unui guvern minoritar, pare să crească impulsul de a aborda una dintre cerinţele cheie ale partidului, şi anume renunţarea la reforma pensiilor.

Joi, Aurore Berge, purtătoarea de cuvânt a guvernului, a declarat că, deşi realitatea demografică şi bugetară care a forţat guvernul să impună această schimbare extrem de nepopulară a rămas neschimbată, ar putea exista posibilitatea de a reconsidera legislaţia. „Dacă aceasta este singura pârghie pe care o avem pentru a obţine un pic de stabilitate la un moment dat, atunci cel puţin trebuie să se permită desfăşurarea dezbaterii”, a spus ea.

Cu toate acestea, o astfel de măsură s-ar dovedi nepopulară în tabăra de centru-dreapta, ceea ce sugerează calculele complicate pe care Macron va trebui să le facă în următoarele ore.

Agitaţia politică a avut un cost pentru preşedintele deja asediat, întrucât aliaţii cheie păreau să se distanţeze de el, inclusiv doi foşti prim-miniştri, Edouard Philippe şi Gabriel Attal, primul afirmând că Macron ar trebui să convoace alegeri prezidenţiale anticipate odată ce va fi adoptat un nou buget.

Macron a respins în repetate rânduri apelurile la organizarea de alegeri legislative anticipate, care, potrivit sondajelor, ar duce probabil la un alt parlament divizat sau la instalarea unui guvern de extremă dreapta. El a mai spus că nu are intenţia de a demisiona înainte de sfârşitul mandatului său, în 2027.