Noul lansator de rachete termobarice TOS-3 "Dragon" al Rusiei, expus oficial la un eveniment al armatei

Cea mai recentă versiune a seriei ruseşti TOS de lansatoare de rachete termobarice a fost văzută, aparent pentru prima dată, în serviciul militar. TOS-3 „Dragon” a fost expus în timpul unui eveniment oficial al forţelor armate din regiunea Saratov din sud-vestul Rusiei. În timp ce noul sistem se inspiră în mare măsură din predecesorii săi, ecranele sale antidronă indică, de asemenea, în mod direct experienţa din războiul din Ucraina. Ţinând cont de acest lucru, probabil că nu va trece mult timp până când vom începe să vedem TOS-3 desfăşurat în luptă, mai ales că pierderile de TOS-1A moştenit continuă să crească, transmite The War Zone.

O înregistrare video publicată de agenţia de ştiri rusă de stat TASS arată un TOS-3 la o ceremonie recentă în timpul căreia soldaţii din Brigada 1 mobilă de apărare radiologică, chimică şi biologică au primit premii pentru serviciile lor în războiul din Ucraina. Ceremonia a coincis cu cea de-a 45-a aniversare a brigăzii.

Lansatoarele de rachete termobarice ruseşti din seria TOS au fost alocate în mod tradiţional trupelor de apărare radiologică, chimică şi biologică, mai degrabă decât unităţilor de artilerie, aşa cum ar fi fost de aşteptat. Aceste unităţi sunt, de asemenea, responsabile de generarea de fumigene, un lucru care a ieşit în evidenţă şi în războiul din Ucraina.

Acelaşi raport a menţionat că brigada este echipată în prezent cu lansatoare de rachete termobarice TOS-1A şi TOS-2, vehicule de decontaminare UTM-80M, vehicule de recunoaştere CBRN RKhM-6 şi generatoare de fum montate pe camion TDA-3, printre altele. În ciuda faptului că a fost expus, TOS-3 nu a fost menţionat în mod specific, sugerând probabil că livrarea este iminentă sau că sunt în curs de desfăşurare testele premergătoare punerii în funcţiune.

Un alt punct de confuzie în jurul seriei TOS este natura armamentului lor cu rachete.

Nomenclatura rusă descrie seria TOS ca fiind „aruncătoare de flăcări grele”. De fapt, acestea nu au aproape nimic în comun cu aruncătoarele de flăcări tradiţionale şi sunt, mai corect, arme termobarice, sau arme explozive combustibil-aer (FAE). În linii mari, aceste tipuri de arme folosesc oxigenul din aerul înconjurător pentru a genera o explozie la temperaturi ridicate şi o undă de suflu mult mai puternică pe o durată mai lungă decât un exploziv condensat convenţional. După cum s-a văzut, efectul distructiv poate fi enorm, în timp ce impactul fiziologic asupra inamicului este cel puţin la fel de semnificativ.

Seria TOS a fost concepută pentru a furniza sprijin general de foc alături de infanterie şi tancuri.

„TOS-1 este conceput în principal pentru a fi utilizat împotriva amplasamentelor, zonelor de defilare (cum ar fi pliurile de teren şi tunelurile), poziţiilor de luptă, navelor, clădirilor, precum şi a personalului şi a altor ţinte moi. Unghiurile mari de tragere şi unghiurile de impact abrupte sprijină utilizarea lor în zonele de defilare şi în zonele urbane", potrivit ediţiei din 2011 a Ghidului mondial neclasificat de echipament al Comandamentului pentru instruire şi doctrină al armatei SUA (TRADOC).

TOS-3 se bazează pe un şasiu de tanc, la fel ca şi TOS-1A anterior, dar capsula sa de rachete seamănă mult mai mult cu cea găsită pe TOS-2, un lansator de rachete termobarice de a doua generaţie bazat pe un şasiu de camion cu roţi de mare mobilitate. TOS-2, prezentat pentru prima dată în 2020, dispune de o macara de încărcare integrată şi poate lansa o nouă generaţie de rachete cu o rază de acţiune mai mare. În timp ce TOS-1A şi TOS-2 transportă 24 şi, respectiv, 18 rachete gata de lansare, capsula de rachete de pe TOS-3 are trei rânduri de cinci rachete, pentru un total de 15 proiectile.

Primele informaţii despre existenţa TOS-3 au apărut aproximativ în luna februarie a acestui an, când compania de stat Omsktransmash (Omsk Transport Machinery Factory) a obţinut drepturile de marcă înregistrată pentru logo-ul şi numele TOS-3 Dragon.

Într-un interviu acordat TASS în aprilie 2024, Bekhan Ozdoev, director al complexului de armament din cadrul corporaţiei de stat Rostec, a confirmat oficial că se lucrează la TOS-3, precizând că acesta va avea un şasiu cu şenile şi un nou lansator care va trage muniţie cu rază de acţiune mărită. De asemenea, acesta a declarat că noul sistem va încorpora lecţiile învăţate în luptele din Ucraina.

Printre aceste lecţii, pare probabil că cele mai importante sunt cerinţele pentru o rază de acţiune mai mare şi o protecţie mai bună.

În forma sa TOS-1A, echipajul vehiculului este relativ bine protejat în interiorul corpului blindat al tancului. Dezavantajul este o rază de acţiune relativ scurtă pentru armamentul de rachete - un maxim de doar şase kilometri.

Noile rachete care înarmează TOS-2 pot ajunge mai departe - până la 15 kilometri, potrivit relatărilor ruseşti. Cu toate acestea, vehiculul bazat pe camion este considerabil mai puţin protejat decât TOS-1A.

Acest lucru sugerează că noul TOS-3 este conceput pentru a combina cele mai bune atribute ale ambelor sisteme anterioare, cu protecţia corpului de tanc al TOS-1A, dar cu rachete care oferă o rază de acţiune cel puţin la fel de mare, dacă nu chiar mai mare decât cele utilizate în TOS-2, mai puţin blindat.

Au existat numeroase dovezi ale riscului ridicat la care se expun echipajele TOS-1A în timp ce se apropie de ţinte, pentru a se asigura că le aduc în raza de acţiune efectivă a rachetelor. La rândul lor, se expun la un potenţial tir de contra-baterie, precum şi la ameninţarea mereu prezentă a atacurilor cu drone. De fapt, există unele dovezi că proliferarea dronelor FPV pe câmpul de luptă a fost un factor semnificativ care a determinat apariţia TOS-3.

Potrivit grupului de urmărire cu sursă deschisă Oryx, Rusia a avut 25 de sisteme TOS-1A fie distruse, fie avariate, fie capturate în timpul conflictului de până acum, plus opt vehicule de reîncărcare TZM-T. Cifrele reale sunt probabil considerabil mai mari. Până în prezent, nu au fost înregistrate pierderi care să implice TOS-2, dar şi acestea au fost văzute mult mai rar pe câmpul de luptă.

Designul TOS-3 ia în mod clar în considerare ameninţarea dronelor, cu ecrane pentru drone furnizate din fabrică, dispuse în jurul capsulei de rachete - partea cea mai vulnerabilă a vehiculului, unde un atac cu drone ar duce foarte probabil la o „prăjire” catastrofală a armamentului de rachete. Ecranele pentru drone, aşa cum se vede în videoclipul TASS, ar putea fi incomplete, judecând după deschiderile mari, ceea ce sugerează că s-ar putea intenţiona adăugarea ulterioară a unui ecran suplimentar sau material de camuflaj.

„Cuştile de protecţie” şi alte măsuri antidronă realizate în uzină, cu componente de producţie, spre deosebire de modificările grăbite pe teren, sunt ceva ce am început să vedem pe vehiculele blindate ruseşti în jurul verii anului 2023. Înainte de aceasta, am văzut mai multe tipuri de protecţie ad-hoc adăugate la sistemele TOS-1A pe teren.

Cu siguranţă, TOS-3 pare să fi fost dezvoltat într-un fel de grabă, pentru a răspunde unei cereri urgente pe câmpul de luptă. Între timp, există sugestii că noul sistem ar putea implica pur şi simplu o combinaţie a rachetelor existente de pe TOS-3 transportate pe un corp blindat, deşi acest lucru nu ar explica neapărat numărul mai mic de rachete transportate.

Oricare ar fi capacităţile exacte ale noului sistem, apariţia TOS-3 întăreşte importanţa pe care Rusia o acordă „aruncătoarelor de flăcări grele”. În ciuda faptului că aceste sisteme au suferit pierderi grele şi dramatice în luptele de până acum, industria de apărare a Rusiei şi-a adaptat cel mai recent lansator de rachete termobarice la cerinţele câmpului de luptă ucrainean şi s-ar putea să nu mai dureze mult până când vom începe să vedem TOS-3 în luptă.