Nord-coreenii dezvăluie atrocităţile regimului comunist

În timp ce dictatorul de la Phenian se pregăteşte pentru noi teste nucleare, nord-coreeni care au reuşit să fugă din ţara unde se moare de foame iar drepturile omului nu reprezintă nimic, vorbesc la Londra cu reprezentanţi ONU despre torturile fizice şi mentale la care i-a supus regimul comunist.

Un reportaj AFP, preluat de Mediafax, realatează povestea cutremurătoare a lui Jihyuan Park, o nord-coreeană în vârstă de aproximativ 30 de ani, a cărei încercare de a scăpa din ţară a avut un sfârşit trist. Cu lacrimi în ochi, Jihyuan a povestit cum a fost vândută unei familii din China, pentru a fi "soţia" unui afacerist chinez. „Chiar de prima dată mi-au spus cum m-au cumpărat şi că puteau să facă din mine orice doreau", le-a povestit ea reprezentanţilor ONU care efectuează anchete asupra încălcării drepturilor omului în Coreea de Nord.

Park a împărtăşit soarta a zeci de mii de femei din Coreea de Nord, Laos şi Vietnam. Activiştii pentru drepturile omului susţin că femeile şi copiii din China şi ţările înconjurătoare sunt cumpăraţi şi vânduţi, devenind victime ale muncii forţate sau exploatării sexuale.

"Există un număr mare de femei care sunt aduse din Vietnam, Laos şi Coreea de Nord pentru mariaj forţat şi în principal ajung în zonele rurale”, trage un semnal de alarmă şi Andrea Bertone, directoare a humantrafficking.org, care avertizează că raportul inegal al sexelor în China nu mai este demult o problemă strict naţională ci afectează grav ţările sărace din jur.

În China, unde politica de natalitate este reglementată de legea „unui singur copil”, există o mare penurie de femei. Cuplurile chineze nu au voie să aibă decât un singur copil şi se orientează, în genere, spre prunci de gen masculin. Astfel că, de multe ori, femeile însărcinate cu fete sunt forţate de familii să avorteze, sau să abandoneze sau vândă fetiţele. Potrivit datelor furnizate de diferite ONG-uri, guvernul comunist a recunoscut că a efectuat în ultimii ani 196 milioane de sterilizări forţate.

Cum legea unicului copil funcţionează din 1978, s-a ajuns la paradoxala situaţie în care aproximativ 40 de milioane de tineri bărbaţi din China nu au cu cine se căsători. Ca urmare a acestui lucru, traficul sexual şi marital cu fete şi femei a devenit o problemă la nivel naţional. Multe fete şi femei din China şi ţările din împrejurimi sunt răpite şi vândute unor familii, pentru a servi ca soţii.

O altă poveste cutremurătoare este cea a lui Song Ju Kim, care le-a povestit reprezentanţilor ONU despre cele patru tentative ale sale de a fugi din Coreea de Nord, unde „nu avea ce să mănânce" în timp ce dictatorul Kim Jong Un se lăfăie în lux pe propria sa insulă personală şi cheltuie bugetul ţării pe teste nucleare, parade şi înarmări.

Foametea a provocat moartea a sute de mii de nord-coreeni în anii '90, iar alte câteva milioane supravieţuiesc datorită ajutoarelor alimentare, în mare parte venite de la comuniştii ruşi. După estimarea ONU, între anii 1992 şi 1994, un număr de 240 de mii până la 3,5 milioane de oameni au murit de foame.

Prima oară când Kim a încercat să fugă din ţara unde murea de foame, a fost arestat de către militari chinezi şi predat nord-coreenilor, care l-au bătut crunt, a povestit el.

Song Ju a fost plasat într-o tabără de detenţie unde gardienii le explicau deţinuţilor că „nu sunt oameni, ci animale", rememorează Kim.

Nord-coreeanul a reuşit să fugă din ţară abia din a patra încercare şi, cu ajutorul unor misionari, a ajuns în Marea Britanie unde poate face cunoscute lumii ororile prin care a trecut. Audieri asemănătoare au mai avut loc la Tokyo şi la Seul şi altele sunt prevăzute a avea loc săptămâna viitoare la Washington.

Problema tratamentelor inumane la care sunt supuşi deţinuţii în ţările comuniste din Asia sunt în atenţia raportorilor ONU de mai bine de un deceniu, fără să se fi avansat încă foarte mult. Nici Coreea de Nord nici China nu par dornice să permită accesul inspectorilor Amnesty Internaţional sau ONU la locurile de detenţie unde sunt închişi în regim de sclavie sute de mii de cetăţeni, pentru crime adesea imaginare, pentru credinţă, sau pentru că sunt dizidenţi.

Mărturii asemănătoare celor făcute de Song Ju Kim au făcut şi chinezi care au avut şansa să scape cu viaţă din lagărele de muncă. După ce au reuşit să fugă din ţară, ei au raportat forurilor internaţionale despre situaţia din China unde prizonierii de conştiinţă, creştini, tibetani, Falun Gong şi dizidenţii sunt supuşi la torturi inumane, bătăi, spălare pe creier şi sunt obligaţi la muncă forţată, 12-15 ore pe zi, pentru a produce bunuri ieftine, pentru export.