Nils Muiznieks: Exploatarea prin muncă a copiilor din Europa nu a luat sfârşit.

Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Nils Muiznieks, a declarat luni pe blogul său că există dovezi ce atestă că fenomenul exploatării prin muncă a copiilor rămâne o problemă gravă care s-ar putea chiar extinde din cauza crizei economice, în ciuda observatorilor care declarau că acest fenomen a dispărut complet din Europa.

Conform UNESCO, din cei 250 de milioane de copii cu vârsta între 5 şi 14 ani care lucrează, majoritatea se află în Georgia unde muncesc 29% din copiii cu vârsta între 7 şi 14 ani şi în Albania, unde proporţia este de 19%. Guvernul Federaţiei Ruse estimează că numărul de copii care lucrează în această ţară s-ar putea ridica la un milion. În Italia, un studiu din iunie 2013 indică faptul că 5,2% din minorii sub 16 ani lucrează. În celelalte ţări nu există încă statistici care să menţioneze procentul copiilor aflaţi sub exploatare, declară Nils Muiznieks.

Mulţi din copiii care lucrează în Europa desfăşoară activităţi periculoase în medii diverse, precum cel din domeniul construcţiilor cât şi din domeniul agricol sau industrial. Acest fenomen a fost observat în ţări precum Albania, Bulgaria, Georgia, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Turcia şi Ucraina cât şi pe teritoriul României.

Directorii unor instituţii şcolare din Republica Moldova obligă elevii să muncească în ferme sau cooperative agricole, ei semnând contracte cu acestea. În Bulgaria minorii care muncesc în industria tutunului au un program de muncă de 10 ore pe zi, acest domeniu fiind unul în care astfel de cazuri sunt foarte des întâlnite.

Din cauza crizei economice şi măsurilor de austeritate ce au urmat-o, mulţi copii din ţări precum Cipru, Grecia, Italia şi Portugalia, notează comisarul Muiznieks pe blogul său, riscă să fie supuşi exploatării prin muncă. Mulţi minori au programe de muncă foarte încărcate şi în Marea Britanie.

Copiii romi sunt în continuare cei mai ameninţaţi de aceste condiţii din toată Europa, iar un alt grup foarte vulnerabil este cel al imigranţilor neînsoţiţi, de vârste sub 18 ani, care provin din ţări în curs de dezvoltare.

Nils Muiznieks recomandă guvernelor să supravegheze situaţia îndeaproape şi să realizeze studii asupra acestui fenomen, amintind că majoritatea ţărilor sunt dotate cu o legislaţie adecvată în acest sens, dar că aplicarea acestor norme legislative este unul din punctele deficitare. În această situaţie, accentul trebuie pus pe binele minorilor, aşa cum prevăd Convenţia ONU privind drepturile copilului şi Carta Socială Europeană.

Comisarul punctează clar cauza problemelor cât şi soluţiile necesare, toate acestea gravitând în jurul atenţiei reduse care este acordată pericolelor exploatării prin muncă a copiilor în Europa. În majoritatea ţărilor, responsabilii sunt conştienţi de problemă, însă cei care o şi abordează sunt rari, iar faptul că datele referitoare la acest fenomen sunt foarte aproximative sau chiar inexistente este, în sine, deosebit de îngrijorător, continuă Nils Muiznieks.