Netanyahu vrea să spargă „nuka” iraniană
Totul părea să indice că problemele dintre Israel şi Iran se vor menţine în limitele unui pact tacit - în care se făcea referire, dar nu se introducea tema unui atac împotriva dictaturii islamice - în actuala campanie americană. Totuşi premierul israelian, Benjamin Netanyahu a avertizat că Iranul se află la distanţă de şase sau poate şapte luni de a putea fabrica bomba nucleară şi că, prin urmare, preşedintele SUA, Barack Obama, trebuie să-şi delimiteze cu grijă momentul în care va porni o acţiune militară împotriva Teheranului, în apărarea Israelului, notează luni ziarul La Razon.
În prezent Iranul îmbogăţeşte uraniu la o puritate de 20 la sută - sub pretextul unui reactor utilizat pentru a produce izotopi medicali - şi se apropie cu paşi mari de fabricarea armei nucleare. Potrivit unui raport din luna august redactat de inspectorii ONU, Iranul a înmagazinat deja 91,4 de kilograme de material nuclear la o puritate de 20 la sută. Pentru a putea fabrica bomba, Iranul ar trebui să obţină între 200 şi 250 de kilograme, lucru destul de uşor de făcut cu o medie de 15 kilograme pe lună, şi care ar putea fi accelerată ţinând cont de actualele împrejurări.
Anunţul lui Netanyahu a avut o amplă audienţă duminică în programul 'Meet the Press' al postului NBC. Vorbind via satelit de la Tel Aviv, el a reiterat necesitatea de a trasa 'o linie roşie... înainte de a fi prea târziu', ceea ce înseamnă, în cazul în care Iranul ar trece de ea, o intervenţie armată. Întrebat asupra posibilităţii ca Israelul să poată declanşa un atac, premierul israelian a răspuns că această posibilitate există, dar este de dorit ca o acţiune în comun să evite o asemenea eventualitate.
Argumentul Administraţiei Obama în sensul în care Iranul, deşi ar dispune de toate componentele necesare creării unui arsenal nuclear nu înseamnă şi că ar ataca Israelul, este o consolare slabă pentru Tel Aviv. Susan Rice, ambasadorul SUA la ONU, nu a dat nici cel mai mic semn că politica actualei administraţii va merge dincolo de sancţiunile economice şi diplomatice. Dimpotrivă, Rice a aplicat în continuare o politică ce ţine seama de ONU şi de celelalte puteri. Însă apelul adresat direct poporului american introduce un element surpriză în campania prezidenţială. Netanyahu a respins însă că ar fi intervenit în campanie, pentru a-l ajuta pe republicanul Mii Romney, subliniind că se menţine respectuos la margine.
Până acum, preşedintele Obama a menţinut o distanţă notabilă în faţa lui Romney în temele de politică internaţională, care nu a fost afectată nici măcar după atacurile asupra legaţiilor diplomatice americane din naţiunile islamice. Totuşi, apelul public lansat de Netanyahu îl obligă pe Obama să înfrunte această dilemă. Până acum preşedintele a refuzat insidios să ofere vreo garanţie militară Israelului în faţa avansurilor Iranului. Cu toate acestea preşedintele american nu îşi poate permite - cu atât mai puţin în plină campanie electorală - să desconsidere o rugăminte publică făcută de un aliat precum Israelul.
Nu degeaba evreii sunt alegătorii majoritari şi istorici ai Partidului Democrat, cu o pondere considerabilă în unele state esenţiale, precum Florida, şi care şi-ar putea schimba votul dacă Obama nu este deosebit de receptiv la o ameninţare gravă împotriva Israelului. Ceea ce face ca rezultatul final al campaniei să fie acoperit de ceaţă.
