Negocierile de la Viena, un nou test pentru dosarul nuclear iranian

Republica islamică Iran şi marile puteri din grupul 5+1 se reunesc marţi pentru noi negocieri, după acordul istoric încheiat în noiembrie Geneva, scrie cotidianul francez Le Figaro.

Abia acum încep lucrurile dificile: pentru prima dată de la semnarea acordului interimar de la Geneva, Iranul şi grupul 5+1 (membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite plus Germania) se reunesc marţi, la Viena, la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), 'jandarmul în problemele nucleare', pentru noi negocieri. Miza este de a obţine în termen de maxim un an un acord global care să permită reglarea definitivă a problemei privind programul nuclear iranian, după şase ani de criză în relaţia acestei ţări cu membrii comunităţii internaţionale, precizează cotidianul francez menţionat.

Republica islamică s-a 'resemnat' să nu mai construiască noi centrale, să nu mai producă uraniu îmbogăţit până la 20% - nivel apropiat activităţilor militare - să nu mai utilizeze reactorul uzinei de apă grea din Arak, care funcţionează pe bază de plutoniu, şi să accepte inspecţiile AIEA. Aceste decizii ar trebui, potrivit Le Figaro, 'gravate în marmură', dar mai ales prelungite, pentru a împiedica Iranul să se doteze cu importante capacităţi militare.

Însă, partea care se anunţă în acelaşi timp dură şi tehnică este departe de a fi rezolvată, consideră publicaţia franceză menţionată. După acordul de la Geneva, poziţiile Franţei şi SUA par, desigur, să se fi apropiat. În noiembrie, diplomaţia americană a fost contrată de Franţa, în condiţiile în care aceasta s-a decis la compromisuri ce renegau principiile impuse de comunitatea internaţională timp de zece ani. De atunci, Casa Albă a fost supusă unor puternice presiuni din partea Congresului, iar responsabili americani au dat de înţeles că, în cazul eşecului negocierilor, 'toate opţiunile rămân pe masă'. La rândul său, secretarul de Stat al SUA, John Kerry, a declarat că 'opţiunile militare sunt pregătite'.

Cu toate acestea, divergenţele nu s-au diminuat în sânul comunităţii internaţionale, care cere de zece ani sistarea activităţilor clandestine, în timp ce Iranul reclamă 'dreptul la îmbogăţire' (de uraniu). 'Succesul negocierilor va depinde de starea de spirit cu care iranienii se vor duce la Viena', explică o sursă diplomatică.

Primele semne venite dinspre Teheran nu sunt neapărat încurajatoare. Mohammad Javad Zarif, ministrul afacerilor externe al Iranului, a exclus posibilitatea ca cineva să dicteze ţării sale ce trebuie să facă în privinţa centralelor nucleare. În ceea ce priveşte ghidul suprem Ali Khamenei, acesta estimează că negocierile, cărora el nu s-a opus, 'nu vor duce nicăieri'.

Guvernele occidentale par, totuşi, gata să renunţe la aplicarea ad-litteram a rezoluţiilor ONU. 'Programul iranian este prea avansat ca Teheranul să poată fi obligat să şi-l sisteze. De aceeaşi manieră, nu cred că problema nucleară se va putea rezolva fără a autoriza Teheranul să-şi conserve o capacitate limitată de îmbogăţire', comentează o sursă diplomatică.

Prin urmare, în lunile ce vor urma negociatorii vor încerca să obţină garanţia că răgazul pentru fabricarea armei nucleare va fi suficient de lung pentru a permite comunităţii internaţionale să reacţioneze în caz de necesitate. Programul nuclear iranian va fi obiectul a numeroase negocieri în următoarele luni, iar viabilitatea unui eventual compromis nu va fi judecată doar de Israel, ci va fi testată şi de rezultatul alegerilor legislative iraniene din octombrie, precum şi de cele de mijloc de mandat prezidenţial din SUA, din noiembrie, conchide Le Figaro.