Neamţu refuză să îşi ceară scuze după grosolănia la adresa Oanei Ţoiu. Se victimizează: "Este umor / Vine Inchiziţia"
Criticat dur pentru faptul că a modificat o fotografie a ministrei de Externe, Oana Ţoiu, astfel încât aceasta să arate grotesc, deputatul AUR Mihail Neamţu nu doar că refuză să îşi ceară scuze, ci se şi victimizează, el pretinzându-se victimă a cenzurii.
Mai mult, el valorifică ocazia pentru a lansa un atac la adresa lui Zelenski: „Terorismul intelectual al Stângii nu se va opri până nu va distruge libertatea cuvântului.”
„Pentru oamenii slabi, orice poantă (obţinută chiar şi printr-un trucaj fotografic) trebuie să fie urmată de ritualul rigid al scuzelor publice. Pentru oamenii normali, umorul e respiraţia spiritului: un barometru al libertăţii interioare.
Trăim într-o epocă a indignaţilor pentru care şi o mică înţepătură la adresa imperfecţiunilor fizice sau morale ale unui demnitar devine, automat, o crimă de «lese-majesté».
Sub comunism, râdeam de gângăvia lui Ceauşescu şi urâţenia tovarăşei. Ne distram copios pe seama plenarelor PCR. Luam peste picior crainicii slugarnici.
Eram cu toţii cârcotaşi şi râdeam în hohote la şopârlele lui Toma Caragiu sau la anecdotele unui Mircea Crişan (umorist reacţionar la Radio Vocea Americii).
Satira părea atributul tinereţii spirituale şi al rebeliunii artistice.
Astăzi, maladia corectitudinii politice îţi interzice să foloseşti caricatura (care, aşa cum ştim, funcţionează doar prin tuşe groase şi exagerări deliberate). N-ai voie să ironizezi burta unui pederast şi nici dantura unei femei urâte pentru că eşti automat un homofob medieval sau un misogin incurabil.
Ridiculizarea globaliştilor e suspectă iar spectacolele de tip stand-up comedy vor fi cenzurate foarte curând (pentru a elimina legionarismul, prejudecăţile de gen sau xenofobia). Avem instituţii inutile care analizează semantica fiecărui cuvânt. Totul, în numele siguranţei psihologice a impostorilor de duzină.
Ne-au invadat proştii solemni. Toţi se iau în serios. Toţi se cred perfecţi şi infailibili. Orice discurs liber trebuie castrat sau, dacă nu, eliminat din faşă. E obligatoriu să tăcem cuminţi în faţa unor enormităţi administrative sau politice (cum ar fi aşezarea doamnei Oana Ţoiu pe jilţul unde a stat, cândva, marele Nicolae Titulescu). Orice întrebare poate fi, oricând, ofensatoare.
Stânga radicală i-a dresat pe activiştii woke să facă două lucruri simultan: să latre la duşmanul de clasă şi să-şi plângă de milă.
Realizaţi oare în ce lume absurdă trăim? Afacerile se prăbuşesc, taxele explodează, deficitul bugetar se adânceşte iar Dominic Fritz e ocupat să-mi ceară demisia de la Comisia de Cultură... Pentru ce? Pentru un ţânţar devenit (cu ajutorul propagandei) un ditamai armăsar.
Bisericile sunt închise în Bucovina de Nord, preoţii din Cernăuţi sunt bătuţi de miliţienii lui Zelensky şi zeci de mii de români bucovineni mor pe frontul din Donbas, iar USR le cere nicuşoriştilor să facă scut în jurul Ţoiu şi Moşteanu. Pentru ce? Oare ca să deturneze atenţia de la contractele cu Franţa? Oare ca să mascheze frauda intelectuală a celor două propuneri văduvite de orice criteriu meritocratic?
Pumnul în gură e folosit azi în numele unor victime imaginare (care se simt, vezi Doamne, «discriminate», în timp ce victimele reale ale politicilor lor sunt îngropate-n saci negri de plastic).
Terorismul intelectual al Stângii nu se va opri până nu va distruge libertatea cuvântului: de la umorul lui Creangă sau ironia lui Caragiale până la romanele distopice ale lui Huxley sau Orwell.
Şi ce vor instală, în schimb?
Frica. Inchiziţia. Excluziunea. Cultura anulării şi anularea culturii.
Q.e.d.”, scrie pe Facebook Neamţu.
