Mihail Constantin (ANAF): Ne lovim de o tendinţă generală de intrare în insolvenţă sau lichidare

Mihail Constantin, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), susţine că instiuţia se loveşte de o tendinţă generală a firmelor de a intra în insolvenţă sau lichidare pentru a se feri de executarea silită.

”Ne lovim de o tendinţă generală de intrare în insolvenţă sau de intrare în lichidare, ceea ce înseamnă că un număr foarte important de companii, fie din cauze obiective, fie din cauze subiective, fie pentru a se feri de executare silită încearcă să îşi protejeze activitatea intrînd în insolvenţă sau reorganizare unde, din punct de vedere fiscal, noi nu mai putem acţiona”, a spus Mihail Constantin în cadrul conferinţei "5 ani în UE – bilanţul şi perspectivele României”.

De asemenea, el a spus că există o tendinţă de inactivare, adică de abandonare a firmelor. Un număr foarte mare de contribuabili sunt declaraţi inactivi cu incidente destul de complicate pentru cei care, fără să îşi dea seama, lucrează cu aceşti inactivi.

”O tendinţă generală, care se pare că s-a aşezat mai serios în economia noastră de trei ani, este lipsa de lichidităţi. Recent s-au făcut nişte analize pe bilanţurile pe anul 2010 şi se constată că gradul de îndatorare al firmelor, adică de blocare a capacităţilor lor, este enorm de ridicat, ceea ce îmseamnă că s-a ajuns la un blocaj financiar şi se încearcă să se stingă creanţe fără circulaţia banilor şi nu se mai pot obţine bani, fie bancari, fie credite de altă natură datorită faptului că firmele au o capacitate de îndatorare foarte redusă. Aceasta face Fiscul foarte vulnerabil, neavând posibilitatea de a scoate bani de la firme. Piaţa în ultimii trei ani este foarte neprofitabilă pentru a vinde active ale femelor şi de aceea sechestrele stau şi îşi pierd din valoare, pentru că nu există apetit de compărare”, a precizat oficialul ANAF.

El a declarat că ANAF vrea ca firmele să migreze dinspre creditul fiscal pe care îl iau pentru că nu plătesc datorile la timp şi să se ducă spre creditul bancar, unde regulile sunt bine determinate. Pentru firme creditul bancar este deductibil fiscal, dar dobânzile fiscale nu sunt deductibile fiscal şi sunt cheltuieli neeconomicoase pentru orice. Tendinţa a revenit la cea din anii 97-98, la accesul la creditul fiscal.