Merkel la Paris, pentru a-i cere lui Hollande 'încă un efort'?

'Gruss Got, Angie!', 'Bonjour, Francois!': Angela Merkel şi Francois Hollande par să se adore, însă Franţa continuă să aibă dificultăţi în a-şi găsi locul în 'Bundesliga', comentează, miercuri, publicaţia franceză Le Nouvel Observateur, pe marginea celei de-a doua vizite a cancelarului federal în Franţa.

Pentru cel de-al 16-lea consiliu ministerial franco-german şi cea de-a doua vizită pe care cancelarul federal german o întreprinde în Franţa după realegerea sa, toate elementele par reunite pentru a reaprinde flacăra de iubire într-un vechi cuplu. Reproşurile şi loviturile frontale par să se fi terminat.

Acceptând, ca partener minoritar, o 'mare coaliţie' cu social-democraţii conduşi de Sigmar Gabriel, vicecancelar pentru Economie şi Energie, Angela Merkel s-a 'hollandizat'. La rândul său, propunând patronatului un 'pact de responsabilitate' ce stimulează întreprinderile să creeze locuri de muncă, Hollande s-a 'merkelizat', subliniază publicaţia franceză.

Astfel, social-democraţi asumaţi, uniţi 'precum Giroflee-Girofla' (operă burlescă de Charles Lecocq), cei doi lideri celebrează la unison virtuţile salariului minim (pus în aplicare din 2015 în Germania) şi 'farmecul discret' al viitoarei taxe pe tranzacţiile financiare, adăugate unui pact de creştere menit să ofere (puţină) angajare în câmpul muncii pentru tineri.

Ca o cireaşă de pe tort, Bundeswehrul va trebui, rupând tradiţia celor aproape 70 de ani de pacifism întrerupţi doar cu mici expediţii în Kosovo şi Afganistan, să desfăşoare circa 250 de soldaţi în cadrul brigadei franco-germane, pentru a sprijini Franţa, care va trimite 400 de soldaţi ca întăriri în Republica Centrafricană. Nu şi în Libia, unde Berlinul a lăsat cocoşul galic să-şi 'tocească pintenii' în compania britanicilor în deşertul african.

La fel ca Frank-Walter Steinmeier, ministrul socialist al afacerilor externe, Ursula von der Leyen, ministrul creştin-democrat al apărării din Germania, consideră că reuşita economică nu este suficientă pentru a garanta un statut de mare putere pentru o mare naţiune. Că, pentru a conta pe plan global, este necesar să-ţi asumi responsabilităţi pe scena internaţională.

Dar, pentru că o veste bună, chiar dacă simbolică, nu vine niciodată singură, partizanii punerii în comun a datoriei publice au început să creadă că retrimiterea, de către Tribunalul Constituţional din Karlsruhe, a delicatei probleme privind răscumpărarea obligaţiunilor suverane către Curtea Europeană de Justiţie ar constitui un preludiu pentru o strategie comună a celor două ţări în domeniul economic.

Cu toate acestea, atenţionează Le Nouvel Observateur, diavolul se ascunde în detalii. Detalii pe măsura unui dialog al surzilor. Între acestea, aterizarea forţată a 'Airbus-ului energiei', prezentat altădată de Francois Hollande ca unul dintre marile proiecte industriale concrete ce strâng legăturile şi pregătesc viitorul. În condiţiile în care guvernul german, care insistă asupra energiilor durabile, nu a intenţionat niciodată să urce în cockpit-ul unui aparat de zbor copilotat de un 'cruciat al nuclearului', în care vede un avantaj competitiv, Franţa preferă să vorbească astăzi despre o simplă 'platformă' de parteneriat, pe marginea reţelelor, energiilor regenerabile sau a stocajului de electricitate, precizează publicaţia franceză.

În ceea ce priveşte politica de apărare comună, cancelarul federal german îşi lasă miniştrii să vorbească. Şi urmăreşte, pentru că va fi nevoie, în prealabil, de o politică externă lizibilă, întărită, de exemplu, printr-un loc permanent la Consiliul de Securitate, ceea ce nici un membru istoric al Consiliului, începând cu Franţa, nu este gata să accepte. Cantonat în funcţiile sale logistice, Bundeswehrul nu este dispus să se implice cu adevărat în 'aventurile africane' ale Franţei, care lasă absolut perplexă opinia publică germană, una pacifistă şi profund atlantistă.

În ceea ce priveşte solidaritatea economică, rezervele Berlinului cu privire la Uniunea Bancară - cauţionată în principiu, însă amânată până la calendele greceşti - spun multe despre politica aşa-zis comună, subordonată apropierii, improbabile, a sistemelor fiscale.

În ediţia de marţi a cotidianului economic francez Les Echos, Ulrich Grillo şi Pierre Gattaz, directorii patronatelor german şi francez, se felicită pentru 'viziunea' şi 'interesele' comune. Tot ce-i excesiv este nesemnificativ. Însă, cu un deficit al schimburilor comerciale de 70 de miliarde, comparativ cu un excedent de 200 de miliarde, de partea germană, Franţa nu mai joacă în aceeaşi linie şi riscă să nu se mai facă auzită de un vecin superputernic, care vede lumea după chipul său: un câmp de luptă economică, unde doar cei puternici supravieţuiesc.

Agasată de spionajul american al conversaţiilor sale, Angela Merkel îi va mai propune lui Francois Hollande înfiinţarea unei reţele europene de internet, în afara controlului serviciului de informaţii al SUA. Un prim mesaj posibil pe care Merkel îi va adresa 'amicului francez', departe de 'marea ureche' ar putea fi următorul: 'Încă un efort, Francois!', conchide Le Nouvel Observateur.