"Meritocraţie" post-securistă. Investigator CNSAS, despre "copilul de suflet" al lui Ion Iliescu

Investigatorul CNSAS Răzvan Popa - omul care l-a deconspirat pe Traian Băsescu - sintetizează, într-o postare pe Facebook, fulminanta carieră a "copilului de suflet" al lui Ion Iliescu, Mihai-Bujor Sion.

Tatăl acestuia din urmă, Mihail-Bujor Sion, activist de frunte al PCR (fusese, între 1971-1973, preşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune, iar din octombrie 1973 era acreditat ambasador în Regatul Ţărilor de Jos), şi-a pierdut viaţa la 29 decembrie 1974, împreună cu mama sa, într-un accident aviatic petrecut în Munţii Lotrului.

Rămas orfan la 20 de ani, deci adult, Mihai-Bujor Jr. se pare că a rămas în grija Ninei şi a lui Ion Iliescu, apropiaţi ai părinţilor săi. Deşi soţii Iliescu nu l-au înfiat, viaţa juniorului s-a desfăşurat sub steaua norocoasă a familiei Iliescu. Altfel cum să fi ajuns, la începutul anilor '90, consilier prezidenţial, şef al administraţiei prezidenţiale, apoi - vreme de aproape 20 de ani - membru al corpului diplomatic, cel puţin în Los Angeles, Dubai, Manila, Filipine sau Tailanda?

Nimic surprinzător până aici, aşa e la români, aţi zice.

Dar ce ziceţi de faptul că, în vremuri în care Ion Iliescu aproba recrutări şi urmăriri de membri de partid la Iaşi, în calitate de prim-secretar al Consiliului Judeţean al PCR, copilul său de suflet, Mihai-Bujor Sion Jr., era recrutat (în 1978) de Direcţia a III-a a Securităţii, "în scopul supravegherii informative a activităţii unor cetăţeni olandezi care ne vizitează ţara, respectiv ziarişti, impresari, profesori, studenţi, foşti cetăţeni români care în prezent au cetăţenie olandeză, rudele acestora din ţară"? "Olandezi" seamănă cu "Regatul Ţărilor de Jos", cel de mai sus?

3 ani a durat prima colaborare, fiind abandonat în martie 1981. Însă în mai 1982 a fost din nou introdus în reţea "pentru a cunoaşte activitatea unor elemente suspecte din cadrul Biroului comercial tailandez din Bucureşti", unde ajunsese referent economic. Aţi mai întâlnit Tailanda pe undeva, mai sus? Se vede cine şi cum a ajuns în diplomaţie în anii de după Revoluţia din 1989? Nu că n-aş şti asta, din zeci de alte cazuri... Să fi contat mai mult că era protejatul lui Ion Iliescu sau că fusese protejatul Securităţii?

De fapt, ce m-a mirat cel mai tare a fost nu cariera post-revoluţionară de succes a juniorului, ci tupeul Securităţii de a recruta fiul unui fost mare activist PCR, rămas în grija unui alt mare activist, la vremea respectivă tătic adoptiv al Securităţii Iaşi. Nu aveau cum să nu ştie asta şi, totuşi, au făcut-o. Şi l-au menţinut în reţea, cu mici pauze, până la capăt. Întâi ca "Bujor", apoi ca "Mişu".

În 2010, echipa de Investigatori în Arhivele Securităţii l-a verificat în calitate de însărcinat cu afaceri ad-interim la Bangkok. 3 ani mai târziu, Colegiul CNSAS a decis să-i elibereze o adeverinţă de necolaborare. Documentul are 11 pagini, se află pe site-ul CNSAS şi este plin cu informaţiile furnizate de Sion Securităţii. Nu ştiu, cu arhiva, cunoştinţele şi instrumentele noastre de astăzi, precum şi cu practica judiciară curentă, dacă rezultatul unei reverificări ar fi acelaşi. Nici nu vom afla, probabil, omul pare să fi ieşit din zona publică.

Închei, că e prea bun ca să nu-l pun, cu un pasaj din adeverinţă: "DI. E. se plânge că s-a săturat de România, de lipsa de căldură, de mâncare şi îi dă câteva sfaturi cum să se descurce în România cu pachetul de Kent. Doreşte să plece din România. Se plânge în continuare de corupţie, de benzină, de lipsa de informaţii. Consideră că informaţii despre ROM. ar putea obţine numai de la membrii corpului diplomatic şi nu de la autorităţi, care deformează şi dezinformează pe străini, inclusiv pe diplomaţi. Consideră că cele mai bune şi sigure informaţii le poate obţine de la americani, dl. M.R., de la englezi (nu am reţinut), francezi (D.B.) şi R.F.G. (T.G.) şi, de asemenea, de la consilierii ţărilor ASEAN (Malayesia, Indonezia, Tailanda)."