Mercenari ruşi preiau controlul asupra unui important câmp petrolier libian, blocând producţia

În pofida faptului că ofensiva generală a trupelor conduse de generalul rebel Khalifa Haftar asupra capitalei libiene a fost recent înfrântă şi în cele din urmă contracarată cu ajutorul Turciei, Armata Naţională Libiană (LNA) controlează încă majoritatea marilor câmpuri petroliere din ţară.

Haftar, cu sediul în Benghazi, asigură de mai mulţi ani securitatea câmpurilor petroliere, în special în jumătatea estică a ţării, deşi compania oficială de stat a Libiei - Compania Naţională a Petrolului - are sediul la Tripoli şi operează sub egida Guvernului de Uniune Naţională, sprijinit de ONU.

Haftar a folosit de multă vreme această armă a controlului economic, ameninţând cu impunerea unui blocaj total asupra exporturilor.

La sfârşitul lunii ianuarie şi în februarie 2020, Haftar şi-a pus în practică avertismentele, declanşând un blocaj cvasi-total al câmpurilor petroliere pentru a înfometa capitala Tripoli şi a tăia veniturile vitale ale statului, evoluţie care continuă până în prezent.

După ce Turcia a blocat ofensiva de capturare a capitalei Tripoli, îngheţarea câmpurilor petroliere pare să fie impusă chiar mai strict, dar de data aceasta, cu ajutor rusesc.

Începând cu anul trecut s-a raportat că Grupul Wagner, al cărui patron este asociat cu Kremlinul, luptă alături de forţele lui Haftar, în ciuda faptului că asocierea generează tensiuni atât la Bruxelles cât şi la Washington.

Compania Naţională a Petrolului (CNP) din Libia a declarat, vineri, că mercenari ruşi şi străini au intrat joi în câmpul petrolier din Sharara pentru a bloca reluarea exporturilor după un embargo de luni de zile impus de forţele din est.

Cele mai multe dintre principalele câmpuri petroliere din Libia se află sub controlul Armatei Naţionale Libiene, condusă de Haftar, alături de care luptă mercenarii ruşi, potrivit ONU.

"În timp ce mercenarilor străini continuă să li se plătească sume mari de bani pentru a împiedica armata guvernului de uniune naţională să-şi îndeplinească îndatoririle esenţiale, restul populaţiei libiene suferă", a declarat preşedintele corporaţiei, Mustafa Sanalla.

El a avertizat că pierderea veniturilor - pe care cea mai mare parte a rapoartelor o estimează la 6 miliarde USD - a dus la „degradarea dezastruoasă a infrastructurii petroliere”.

Contractorii de securitate de la Kremlin, în principal Grupul Wagner, au fost remarcaţi de mai multe rapoarte pe teren în Siria sprijinind guvernul Assad, şi, mai recent - începând cu anul trecut - chiar şi în Libia, sprijinind forţele pro-Haftar.

Blocarea exporturilor de ţiţei are implicaţii militare pe teren, având în vedere că armata guvernului de la Tripoli se bazează pe fondurile obţinute din vânzarea ţiţeiului pentru achiziţionarea de arme.

Exporturile de petrol reprezintă peste 90% din veniturile naţionale ale Libiei şi Haftar ar deţine de câţiva ani controlul asupra majorităţii câmpurilor petroliere libiene.

Deşi administraţia americană recunoaşte guvernul de la Tripoli, cu un an în urmă Trump i-a „mulţumit” personal lui Haftar pentru „asigurarea petrolului Libiei”, deşi motivul recunoştinţei a rămas neclar. Departamentul de stat, prin secretarul Mike Pompeo, a avertizat în numeroase rânduri asupra implicării serioase a armatei ruse în conflict, fără însă a lua măsuri radicale pentru oprirea fenomenului.

Politica americană faţă de Haftar este caracterizată de confuzie de nenumerate ori, administraţia Trump părând că este la un pas de a-l sprijini pe generalul Haftar, despre care se ştie că are o istorie de legături cu SUA.