Martin Schulz, pasionat de politică şi susţinător ferm al modelului social european
Martin Schulz (Hehlrath, Alemania, 1955) este preşedintele Parlamentului European şi candidatul socialist la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, în locul lui Jose Manuel Durao Barroso.
Schulz a fost în tinereţe librar şi unul din cei mai tineri primari ai Germaniei; a fost ales europarlamentar în 1994. Pentru că a trăit printre cărţi, el are o poveste foarte literară pentru a explica criza din Uniunea Europeană, notează vineri ziarul El Pais.
El spune că Europa îi aminteşte de unul din personajele cărţii lui Michael Ende, 'Poveste fără sfârşit', un fals uriaş care este capabil să inverseze legile fizicii. Pe măsură ce se îndepărtează, el devine, nu mai mic, ci mai mare, astfel încât la mare distanţă el pare un uriaş; de aproape însă, pare banal, mic de statură şi nu provoacă teamă. Un lucru similar se întâmplă şi cu Europa: 'Cu cât se îndepărtează, cu atât este mai mare fascinaţia pe care o exercită: pace, libertate, bunăstare şi justiţie socială sunt concepte pe care alte continente le asociază cu ceea ce Jeremy Rifkin numea visul european. (...) Totuşi UE devine din ce în ce mai sărăcăcioasă atunci când cineva se apropie de centrul său', notează Schulz, în Europa: ultima şansă (RBA).
Schulz este originar dintr-un oraş din apropiere de Aachen, de la frontiera cu Olanda şi Belgia. Tatăl său a fost unul din fondatorii filialei locale a SPD; iar mama lui, a fost cofondatoare a partidului rival, CDU. Poate tocmai de aceea este atât de pasionat de politică şi un mare orator. Cunoscut pentru temperamentul său vulcanic, Schulz se comportă ca un europenist adevărat, cu un discurs solid, îndepărtat de dictatul german (în ciuda paşaportului său) în UE. El asigură că eşecul Uniunii este un scenariu realist, dar nu inevitabil. Se declară 'nemulţumit şi furios' pentru starea instituţiilor; mai ales el, care este un susţinător ferm al modelului social european.
Fără a avea studii universitare, Schulz a fost vânzător de cărţi, înainte de a-şi deschide propria librărie. A fost unul din cei mai tineri primari ai Germaniei şi a devenit europarlamentar în 1994, ajungând să prezideze legislativul european în 2012. Iar de aici îşi pregăteşte saltul spre fotoliul Comisiei, conştient că, pentru a deveni preşedintele executivului european, are nevoie de o aliniere a planetelor. Însă lucrurile încep să se mişte în această direcţie: Partidul Social Democrat (SPD) a început negocierile pentru a face o mare coaliţie cu Uniunea Creştin Democrată (CDU) a cancelarului Merkel; mai avea să-şi convingă familia politică - Partidul Socialiştilor Europeni (PSE) -, lucru pe care tocmai l-a făcut, fiind desemnat candidat de către socialiştii europeni la preşedinţia Comisiei Europene. Îi mai rămâne totuşi de făcut cel mai greu lucru: să obţină rezultate bune la alegerile europarlamentare, fiind pe deplin conştient că o eventuală alianţă cu Merkel, ale cărei politici le-a criticat cu fermitate, nu va fi bine văzută de europeni. Mai mult chiar, ei ar putea vedea în Schulz o nouă unealtă a mult temutei Europe germane.
