Marine Le Pen şi Geert Wilders încearcă să formeze o alianţă anti-Europa

Amândoi sunt blonzi, carismatici, se opun imigraţiei şi sunt anti-europeni. Şi-au împins în faţă partidele politice, deşi acestea nu au ajuns între partidele consacrate la nivel naţional. Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional din Franţa, şi Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii (PVV) din Olanda, vor încerca luna viitoare să lanseze aparent imposibilul: o mişcare eurosceptică pan-europeană, scrie The Independent.

Într-un context în care partidele de extrema-dreaptă sau populiste din Europa ameninţă să creeze probleme la viitoarele alegeri europene din luna mai, Wilders şi Le Pen cred că a venit momentul potrivit pentru a forma o alianţă anti-europeană. În acest sens, Le Pen se va deplasa în Olanda luna viitoare pentru a discuta despre o campanie comună la alegerile europene, alături de PVV.

La rândul său, Wilders s-a aflat într-un turneu european în această vară pentru a încerca să convingă partidele cu viziuni similare din alte ţări să susţină o platformă comună euro-sceptică şi anti-imigraţie în luna mai - însă succesul său a fost unul limitat, notează ziarul citat.

Liga Nordului (Italia), Vlaams Belang (Belgia) şi Partidul Democrat Suedez au reacţionat cu răceală la idee, în timp ce Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) a respins alianţa pur şi simplu.

Potrivit The Independent, o parte a problemei constă în faptul că diferitele partide populiste sau de extremă-dreaptă din Europa sunt reticente faţă de o asociere între ele.

'Partidul nostru nu a aderat la alianţă', a declarat Martin Kinnunen, purtătorul de cuvânt al democraţilor suedezi (eurosceptici). 'Este greu de spus ceva în această etapă, nu ştim ce partide vor participa', a adăugat el.

Se crede că democraţii suedezi sunt reticenţi, din motive politice interne, în ceea ce priveşte aderarea la orice club care ar include Frontul Naţional sau Partidul Libertăţii din Austria, condus pentru o lungă perioadă de timp de Jörg Haider. În plus, nimeni, nici chiar Wilders, nu vrea să aibă de-a face cu partidele deschis rasiste, cum ar fi Jobbik din Ungaria sau Partidul Naţional Britanic (BNP). De asemenea, este îndoielnic că o platformă pan-europeană ar aduce mai multe voturi în plus partidelor anti-europene, în privinţa cărora se speculează deja că vor înregistra rezultate bune în Marea Britanie, Franţa, Olanda, Austria şi, poate, în Germania.

Sondajele de opinie sugerează că, în condiţiile unei prezenţe scăzute la vot, Le Pen şi Farage şi-ar putea depăşi campaniile lor europene şi mări semnificativ numărul de eurodeputaţi.

O mişcare europeană unită împotriva UE ar prevesti însă crearea unui grup puternic, anti-european, dominat de Frontul Naţional, în următorul Parlament European, iar acest lucru, în mod paradoxal, i-ar putea crea probleme UKIP.

Actualul grup eurosceptic de la Strasbourg - Europa Libertăţii şi Democraţiei (EFD) - este afectat de conflicte şi demisii şi dominat de UKIP. Nici Frontul Naţional francez, nici PVV-ul lui Wilders - cu foarte puţini membri la Strasbourg - nu aparţin EFD.

Dacă atât Le Pen cât şi Farage se vor descurca la fel de bine cum o prezic aşteptările la alegerile din luna mai, fiecare ar putea câştiga 20 de locuri sau mai mult. Pentru a forma un grup oficial la Strasbourg sunt necesari 25 de membri din şapte ţări.

Dacă însă Wilders şi Le Pen vor forma, aşa cum este aşteptat, un nou grup anti-european puternic în Parlamentul European în vara anului viitor, UKIP s-ar confrunta cu o dilemă. Ar trebui Farage se se alăture noului grup sau ar trebui să rămână în grupul său? De asemenea, alţi membri naţionalişti şi populişti din alte ţări ar putea fi curtaţi puternic de grupul Le Pen - Wilders, privând UKIP de aliaţii de care are nevoie.

În trecut, Wilders a refuzat să se asocieze cu Frontul National deoarece liderul olandez a dezaprobat remarcile antisemite ale lui Jean-Marie Le Pen. Din momentul în care Marine l-a înlocuit pe tatăl său, în ianuarie 2011, doamna Le Pen a încercat să scape Frontul Naţional de aceste etichete, mutând interesul partidului spre politicile sociale şi de protecţionism economic ale stângii.