Marile datorii corporatiste ale Chinei semnalează o criză iminentă

Raportul Chinei dintre datoria corporatistă de nesusţinut şi PIB este cel mai ridicat din lume şi experţii concluzionează că deja au apărut toate cele trei semne ce anunţă o criză financiara.

China are cel mai mare “balon creditar” din lume, în forma corporaţiilor ce deţin obligaţiuni şi împrumuturi pe termen scurt, spun analiştii. Revista Caijing din Beijing raportează că raportul dintre datoria corporatistă a Chinei şi PIB a atins 151%, citând cercetarea făcută de analiştii de la Zero Hedge.

Cifra este pusă sub semnul întrebării de unii, dar alţi analişti prezintă o concluzie similară. Datoria corporatistă totală a Chinei a ajuns la 108% din PIB în 2011, crescând la 122% din PIB în 2012, o creştere de 15 procente, spunea GK Dragonomics într-o analiză economică, intitulată Gaura Neagră a Datoriilor Chinei Corporatiste, publicată în noiembrie 2012 în revista Bloomberg Business Week. Chiar şi cercetările făcute de experţii chinezi ajung la concluzii comparabile. Studiile făcute de Liu Yuhui, expert financiar la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale, indică faptul că sectoarele nonfinanciare din economia chineză, care includ sectoarele guvernamental, al întreprinderilor şi imobiliar, sunt responsabile pentru o datorie de 114 trilioane de yuani (18,54 trilioane USD), conform unui raport publicat în 8 aprilie de First Financial Daily.

Unii experţi consideră că “raportul datoriei din sectorul nonfinanciar” este un indicator mai bun al expansiunii datoriei excesive din China. După scăderea a 18 trilioane de yuani (2,91 trilioane USD) din datoria sectorului imobiliar (34,7% din PIB) şi aproximativ 68 trilioane de yuani (5,33 trilioane USD) din datoria sectorului public (de la 59,4 la 65,12% din PIB), cele 68 de trilioane de yuani rămase (10,98 trilioane USD) din datorie la sfârşitul anului 2012 pot fi atribuite sectoarelor corporatiste sau nonfinanciar. Aceasta reprezintă 125% din PIB, în conformitate cu cifrele indicate de studiile de la Zero Hedge şi GK Dragonomics.

Fie că raportul real este de 151 sau 122%, economiştii sunt de acord ca un astfel de procentaj ridicat este de nesusţinut. Datoria corporatistă din China, ca un procentaj din PIB, a depăşit până acum pragul acceptabil pentru orice sistem economic avansat, şi anume 50 până la 70%. Dintr-o perspectivă economică, acest efect de pârghie ridicat a cauzat serioase probleme economice.

Indiferent cât sunt de îngrijorătoare, aceste date nu spun întreaga poveste. Conform unui raport din 9 aprilie publicat în China Times, expertul financiar Liu Yuhui a declarat că profitabilitatea întreprinderilor industriale chineze este de doar 5 până la 6%, jumătate din media globală, în timp ce datoria corporatistă medie din China este de aproape 3-4 ori mai mare decât standardul global.

“Companiile şi-au văzut afacerile alunecând în jos şi veniturile nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Ele au acoperit lipsurile prin contractarea de noi împrumuturi”, spune Andrew Batson, director de cercetare la GK Dragonomics, conform Bloomberg.

Trei semnale privind criza

Efectul de pârghie ridicat reprezintă unul dintre semnele bine testate ale apariţiei crizei economice. Zhang Zhiwei, economist şef pentru China la Nomura Holdings, a listat cei trei indicatori ai crizei economice – efectul de pârghie ridicat, creşterea rapidă a capitalului şi potenţialul scăzut de creştere economică – în raportul său numit “China: Creşterea riscurilor unei crize economice “.

China le experimentează pe toate trei. Pentru a ascunde aceste semne, regimul chinez şi-a extins piaţa de credite pentru a stimula economia.

Ca urmare, cantitatea de bani în circulaţie (bani M2) a crescut de la 16 trilioane de yuani (2,58 trilioane USD) în 2002 la 100 trilioane de yuani (16,15 trilioane USD) în 2013. În mai puţin de un deceniu, stocul de monedă chineză a crescut în China de 5 ori. Printarea excesivă de bancnote este considerată a fi cauza principală a inflaţiei.

În plus, bazându-se pe exporturi şi investiţii neregulate (precum dezvoltarea imobiliară) pentru a stimula creşterea economică s-a ajuns la o structură economică contorsionată. Wen Jiabao, fostul premier chinez, a spus la un moment dat că dezvoltarea Chinei este “neechilibrată, necoordonată şi de nesusţinut.”

Datoria guvernelor locale

Fostul ministru chinez al finanţelor Xiang Huaicheng a declarat la Forumul Boao din 2013, în timpul discuţiilor economice de nivel înalt din cadrul conducerii ţării, că datoria guvernelor locale a ajuns la 20 trilioane de yuani (3,23 trilioane USD), conform unui raport publicat în 7 aprilie de China News.

Chiar dacă Xiang nu a recunoscut-o, un alt economist chinez, Hu Zuliu, a subliniat în timpul forumului faptul că China va fi locul în care începe criza datoriilor globale, a raportat 21st Century Business Herald în aceeaşi zi.

Economistul Larry Lang consideră că atât criza financiara cât şi cea bancară au început deja în China. În august 2012, Lang a listat 8 situaţii majore de criză care aşteaptă să explodeze. Aceste crize includ utilizarea excesivă a resurselor, capacitatea de producţie excesivă, criza datoriilor, inflaţia şi criza bancară.