Marea Britanie: Parlamentul discută puterile dreptului de veto al Coroanei britanice

În ciuda reticenţei încăpăţânate a guvernului lui David Cameron, luna viitoare, Parlamentul va trebui să se ocupe de intervenţia controversată a prinţului Charles cu privire la influenţarea a numeroase legi parlamentare. Moştenitorul tronului, de fapt, este nu doar un nobil bogat şi extravagant, care se ocupă cu agricultura ecologică, schimbările climatice şi arhitectură, dar, de asemenea, un om cu putere care foloseşte conştientizarea extremă, cu puterea sa de veto puţin cunoscută, ajutând la prezenţa democraţiei în Marea Britanie, relatează miercuri publicaţia La Stampa.

Un raport guvernamental, care în intenţia Downing Street (locuinţa primului ministru britanic - n.r.) trebuia să rămână secret, dar va fi facut public potrivit unei instanţe care a dispus publicarea acestuia, arată că, din 2010 până în prezent Reginei şi Prinţului Charles i-au fost supuse spre aprobare 39 de legi. În acelaşi timp, Prinţul de Wales s-a întâlnit de 36 de ori cu mai mulţi miniştri, inclusiv primul-ministru, pe care l-a văzut de şapte ori. Nici guvernul, nici Clarence House (biroul Prinţului) nu au dezvăluit detalii ale discuţiilor. Timp de opt ani, ziarul pro-laburist "The Guardian" a dus o luptă juridică pentru publicarea celor 27 de scrisori pe care Prinţul le-a scris mai multor miniştri, iar la sfârşitul acestui an, va avea loc o audiere foarte importantă la Curtea de Apel.

Palatul Buckingham a declarat că există "o convenţie stabilită de timp îndelungat", prin care Prinţul, ca Duce de Cornwall, este consultat cu privire la legile care afectează ducatul. Recent, Prinţul a fost acuzat de plata impozitelor ridicole în fieful său privat, care produce 18 milioane de lire sterline pe an. În mod similar, Regina Marii Britanii, poate să acţioneze asupra legilor care se intersectează cu interesele coroanei.

Se pare că Prinţul de Wales interpretează pe scară largă această prerogativă, atât de mult, că acţiunile sale au inclus siguranţa rutieră, jocurile de noroc, recentele Jocuri Olimpice şi problemele energetice. Regina, în schimb, a respins în 1999 o lege care ar fi dat Parlamentului (în devafoarea guvernului Blair), puterea de a decide asupra loviturilor aeriene din Irak.

Coroana subliniază că în timpurile moderne, dreptul de veto, considerat de unii constituţionalişti doar un factor de descurajare, aproape nu a fost folosit cu excepţia situaţiei „când sfatul a venit de la miniştri". Astfel, se deschide o perspectivă înfricoşătoare, ca guvernul să folosească această situaţie în favoarea sa.

În septembrie, Comisia pentru reforme politice şi constituţionale ale Camerei va lua în considerare dacă există riscul ca dreptul de veto să "poată fi considerat ca o politizare a monarhiei". Toate acestea vor avea loc în atmosfera obişnuită de respect, care caracterizează relaţiile dintre Parlament şi Monarhie: nefiind probabil ca vreun membru al familiei regale sau al personalului lor să fie convocat pentru cele trei şedinţe.

"Aceste puteri au fost întotdeauna prezentate ca pitoreşti şi amabile - spune John Kirkhope, juristul care a luptat pentru publicarea acestor documente - în schimb implică o adevărată putere şi influenţă reală, dar complet opacă".