Marea Britanie: Alegerile europene, scrutin test pentru euroscepticism

Liderul UKIP, Nigel Farage.
Liderul UKIP, Nigel Farage. (Matt Cardy / Getty Images)

La alegerile europarlamentare din Regatul Unit, toţi ochii vor fi îndreptaţi asupra Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), formaţiune rebelă şi xenofobă condusă de Nigel Farage şi care militează pentru ieşirea din Uniunea Europeană, comentează Huffingtonpost.fr.

În cursul ultimului an, popularitatea sa a crescut de la 4% la 11%, chiar dacă nu deţine niciun reprezentant în Parlamentul britanic. La ultimele alegeri europene, în 2009, UKIP s-a clasat pe poziţia a doua, după conservatorii lui David Cameron, şi intenţionează să câştige viitoarele alegeri.

Formaţiunea nu încearcă doar să obţină locuri la Strasbourg - obiectivul principal al acestei campanii este de a se folosi de alegerile europene ca de o trambulină pentru aspiraţiile sale politice naţionale, pentru a putea câştiga locuri în Parlament. Mai exact, aceste alegeri ar urma să permită sporirea presiunii pentru organizarea unui referendum care să vizeze ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Într-un interviu pentru Huffington Post Marea Britanie, vicepreşedintele UKIP Paul Nuttall a declarat: 'Sunt convins că o performanţă bună în mai 2014, unde vom ieşi în frunte, ne va oferi în imens elan pentru viitoarele alegeri generale'.

Chiar dacă UKIP nu va termina câştigător în acest an, impactul său va fi major, influenţa sa asupra dezbaterii publice fiind deopotrivă psihologică şi politică. Iar marele perdant al sprijinului popular acordat UKIP va fi, fără îndoială, Partidul Conservator al lui David Cameron.

Chiar şi o mică schismă în votul electoratului de centru-dreapta la alegerile generale din 2015 ar fi suficientă pentru a-i împiedica pe conservatori să rămână la putere pentru un al doilea mandat, ceea ce le-ar permite cel mai probabil laburiştilor conduşi de Ed Miliband să se 'furişeze' şi să câştige aceste alegeri.

Cameron a reuşit să câştige alegerile prezentându-se ca un conservator modern şi mai liberal. Recent, el a încercat să prevină exodul alegătorilor săi spre UKIP, arătându-se mai eurosceptic şi virând puternic spre dreapta în ceea ce priveşte imigraţia. El a promis şi un referendum privind apartenenţa la Uniunea Europeană până în 2017 şi importante măsuri represive pentru a contracara aşa-numitul 'turism pentru beneficii sociale' provenit din Europa de Est.

Însă, în pofida acestui viraj spre dreapta, aleşii conservatori rămân agitaţi. Un deputat care nu s-a putut clasa decât pe poziţia a treia la ultimele alegeri europene a mărturisit pentru Huffington Post Marea Britanie că cel puţin 100 de deputaţi conservatori din circumscripţii marginale ar fi 'în panică' dacă UKIP ar câştiga viitoarele alegeri europene.

Chiar dacă laburiştii sunt pro-Uniunea Europeană, partidul are grijă să nu aibă aerul de 'molâu' în ceea ce priveşte imigraţia şi a făcut la rândul său un viraj spre dreapta în această chestiune. Dezbaterea actuală privind imigraţia provenită din Europa de Est îşi are rădăcinile în incapacitatea lamentabilă a laburiştilor de a anticipa numărul de imigranţi care au ajuns în Regatul Unit după aderarea Poloniei la Uniunea Europeană în 2004. Ei au avansat cifra anuală de 13.000 de imigranţi în căutarea unui loc de muncă, însă acest număr a fost puternic subestimat. În 2010, migraţia netă a fost de 252.000.

Un rezultat grăitor pentru UKIP în 2014 va pune o presiune enormă asupra partidului lui Miliband, care ar urma să se angajeze să le ofere britanicilor şansa de a-şi exprima votul în privinţa retragerii ţării din Uniunea Europeană înaintea datei scadente de 2017 fixată de conservatori. Un angajament care ar putea înclina balanţa în favoarea sa la alegerile generale din 2015.

Totuşi, după cum notează Tom Mludzinski de la firma de sondare a opiniei publice Ipsos MORI, o victorie a UKIP este departe de a fi o certitudine. 'Totul va depinde de dispoziţia alegătorilor la momentul votului. Dacă economia o va duce mai bine, iar opinia publică va deveni mai optimistă, frustrarea alegătorilor şi lipsa de popularitate a guvernului, pe care UKIP le-a exploatat cu abilitate, ar putea să nu mai aibă un impact prea mare', a precizat el.