Lobby-ul în România. Reglementare sau nereglementare?

Comisia juridică din cadrul Camerei Deputaţilor şi Institutul de studii juridice Andrei Rădulescu din cadrul Academiei Române au încercat să răspundă la această întrebare printr-o conferinţă naţională desfăşurată la Parlament. Au fost prezentate argumente pro şi contra reglementării activităţii de lobbying în România. S-a vorbit despre profesionalizarea lobby-iştilor şi definirea cadrului pentru ca acesta să nu se confunde cu infracţiunea de trafic de influenţă, dar nu s-a tras o concluzie clară.

Majoritatea participanţilor la conferinţă, profesori universitari, specialişti în ştiinţe juridice, reprezentanţi ai societăţii civile s-au declarat împotriva reglementării activităţii de lobby.

Profesorul universitar Mircea Duţu, preşedinte al Institutului de Cercetări Juridice Andrei Rădulescu al Academiei Române, a afirmat că ”activitatea de lobby este o realitate evidentă în România, unde există grupuri de presiune care reprezintă grupuri de interese”. În opinia sa, se pare că există o nevoie socială de legiferare a activităţii de lobby, chiar dacă un sondaj arată că 67,5% dintre românii chestionaţi nu au putut identifica cu nimic termenul de lobby.

Celălalt organizator al conferinţei, deputatul PC Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, a evitat să se pronunţe, subliniind că întâlnirea reprezintă doar un prim pas în cadrul procesului de consultare necesar stabilirii dacă este nevoie de reglementarea lobby-ului sau nu. În opinia sa, activitatea de lobby nu trebuie să fie trafic de influenţă deghizat, dar nici lobby-ul corect să treacă drept corupţie.

Deocamdată există două propuneri legislative pe această temă, despre care nu s-a prea discutat însă nici în cadrul conferinţei fiind considerate neconcludente.

Reglementarea europeană

Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, a explicat că Ministerul pe care-l reprezintă nu susţine cele două propuneri de lege privind activitatea de lobby şi a amintit că doar puţine ţări europene, printre care Ungaria şi Polonia, şi-au reglementat această activitate. Doar la nivel european, PE şi Comisia Europeană au instituit un Registru comun al grupurilor de interese care funcţionează pe lângă cele două instituţii. Moţiu a mai subliniat că România ca stat membru nu este obligată să reglementeze acest domeniu. În opinia sa, trebuie diferenţiate foarte clar într-o eventuală lege activităţile care ţin de lobby pentru ca să nu fie dezincriminate infracţiuni de tipul traficului de influenţă, limita dintre cele două fiind ”foarte fragilă”.

La rândul său, Ovidiu Predescu, director al revistei Dreptul, a insistat că lobby-iştii trebuie să fie profesionişti în sensul că ”ar trebui să se precizeze în actul normativ cine poate să exercite activitatea de lobby pentru că nu oricine poate să vină la Comisia Juridică sau de învăţământ fără o pregătire adecvată în domeniu să influenţeze decizii”. Indiferent dacă se optează pentru reglementare sau autoreglementare, ”activitatea onestă trebuie să fie despărţită de clientelismul politic”.

Şi preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a subliniat că ”lobby-ul este o activitate utilă şi e nevoie de un interpret între administraţia publică şi interesele din societatea civilă, dar el nu trebuie să afecteze funcţionarea pieţei, libera concurenţă”. El a mai spus că într-o ţară ca România, este mai bună varianta reglementării lobby-ului. ”O reglementare va crea o piaţă comună pentru toată lumea, iar toţi trebuie să adere la reguli. Autoreglementarea în România a eşuat. Susţinem deci o reglementare moderată pentru că cei care sunt curaţi au nevoie de o piaţă curată”, a susţinut şi Adrian Moraru, director al Institutului de Politici Publice (IPP).

În schimb, Bogdan Hossu, preşedintele Confederaţiei Sindicale Cartel Alfa, s-a pronunţat împotriva reglementării ”pentru că, astfel, influenţa s-ar transforma într-o marfă care se poate vinde şi cumpăra”. Hossu a citat mai multe legi care arată în opinia sa că transparenţa decizională în administraţie este reglementată, iar cadrul de consultare al tuturor celor afectaţi de decizii există. Noile propuneri legislative de reglementare a lobby-ului tind însă să dezincrimineze traficul de influenţă, ”definit ca primirea de bani pentru a determina un funcţionar public să facă, să nu facă sau să întârzie un act de serviciu sau contrar obligaţiilor sale de serviciu”. Mai mult, Hossu consideră că instituţiile de lobby sunt deja instituţionalizate prin structuri de tipul Consiliului Economic şi Social.

Profesionalizarea lobby-iştilor

Radu Nicosevici, preşedintele Academiei Române de Advocacy, susţine că indiferent dacă se reglementează sau nu profesia de lobby-ist trebuie profesionalizată. El a menţionat că deja este inclusă în codul CAEN ocupaţia de specialist în activităţi de lobby.

La rândul ei, Laura Florea, preşedintele Registrului Român de Lobby, a precizat că ”noi lobby-iştii vindem expertiza noastră în a pune laolaltă părţile dialogului social – ONG-uri, mediul de afaceri, societăţi comerciale. În plus, lobby-iştii fac analize de impact juridic, economic, social, propuneri legislative, campanii de presă, evenimente. Toată lumea are interese, dar nu toţi ştiu să le prezinte”. În opinia ei, este nevoie de transparenţă în actul de decizie, dar şi în activităţile de lobby. Ca urmare, trebuie stabilite standarde pentru cei care participă la procesul de lobbying. Florea consideră că mai este drum lung până la transformarea lobby-ului într-o profesie liberală.