Leszek Balcerowicz: ”Reformele structurale sunt singura soluţie pentru prevenirea crizelor”

Polonia este un model de ţară est-europeană care a trecut aproape neafectată prin criza economică. Asta şi pentru că ţara a făcut reformele structurale necesare la timp, afirmă Leszek Balcerowicz la Bucureşti. Sfatul lui pentru Europa este: mai multe reforme concrete, mai puţine bailout-uri şi în general nu mai multă Europa, ci una mai bună.

Prezent la Banca Naţională a României pentru a ţine o prelegere despre provocările viitoare din eurozonă, artizanul terapiei de şoc poloneze de la începutul anilor 90 a arătat cum a devenit Polonia o mare putere a estului, respectată şi în vest. ”Am avut o echipă foarte bună şi n-am amânat reformele dureroase”, a explicat fostul ministru de finanţe polonez.

În opinia sa, zona euro se confruntă acum cu două crize: una fiscal-financiară în care cheltuielile sistematice supradimensionate au creat o datorie publică uriaşă, care a avut impact şi asupra băncilor, precum în Grecia şi o a doua a creşterii excesive a creditelor private, care au dus la bule imobiliare, precum cea din Spania, care s-au spart.

”Cheltuielile excesive au cauze politice, politicieni care îşi îndeplinesc promisiuni stupide”, crede Balcerowicz. Din nou el dă exemplul Poloniei, recomandând ”combaterea cheltuielilor excesive ale guvernului prin trecerea în Constituţie a unei limite de 60% pentru datoria publică”. Mai mult, societatea civilă trebuie să monitorizeze activ că guvernul respectă această limită.

Cât despre frenezia creditelor ieftine, economistul polonez atenţionează că multe dintre aceste împrumuturi au fost neperformante, ducând la o situaţie bună artificială care s-a transformat într-o explozie a deficitului public în ţări care au cunoscut un puternic boom imobiliar precum Irlanda sau Spania.

”Sunt unul dintre puţinii economişti care cred că păstrarea dobânzilor scăzute multă vreme este periculoasă. Nu este un free lunch pentru că lichidităţile mari injectate în economie vor genera inflaţie. De aceea este nevoie de reglementări macroprudenţiale care să facă creditul mai scump”, susţine Balcerowicz. Polonia a evitat credit boom-ul creditelor, adică acordarea împrumuturilor pentru cei care nu şi le permiteau, şi astfel, şi bust-ul care ar fi putut s-o arunce în recesiune.

În opinia economistului polonez, fiecare ţară trebuie să identifice problemele sale specifice precum cheltuielile excesive, care pot fi remediate de exemplu printr-o reformă a pensiilor, prin creşterea vârstei de pensionare. În plus, dacă reduci salariile din sectorul public, creşte competitivitatea şi implicit productivitatea ţării, ceea ce nu obţii prin creşterea taxelor. Bailout-urile nu pot ţine locul acestor reforme pe care le-au introdus ţări precum Germania sau Polonia.

”În Grecia, cele mai importante reforme structurale n-au fost implementate. Mă refer aici la reducerea birocraţiei, la privatizări. Iar în urmă cu şapte ani, Germania era în situaţia Italiei de azi şi forţa ei economică de azi arată că reformele funcţionează”, crede Balcerowicz. Chiar şi România şi Bulgaria au acum datorii publice mici pentru că au luat anumite măsuri şi au fost mai disciplinate decât Grecia.

Nici cumpărarea masivă de către BCE a bondurilor statelor puternic împovărate de datorii, ca lender of last resort, nu este văzută cu ochi buni de fostul ministru de finanţe polonez, care atrage atenţia că ”este un experiment cu costuri pe termen lung pentru că încetineşte restructurarea economică şi creşte inflaţia, chiar dacă pe termen scurt reduce dobânzile la bonduri şi presiunea pieţelor”. În opinia sa, pieţele financiare disting corect între ţări în funcţie de reformele structurale făcute de acestea. Aşa se explică că randamentele la bondurile statelor baltice şi ale Irlandei au scăzut după ce acestea au făcut astfel de reforme. Ca urmare nu e nevoie de bailout-uri pentru a scădea dobânzile la bonduri, ci de politici naţionale bune.

Mai puţine sloganuri, mai multă acţiune

”Europa nu este SUA iar ţările europene au identităţi istorice diferite, care nu pot fi eliminate. Flamanzii, catalanii şi alţii sunt gata să se rupă de Belgia şi de Spania pentru că sunt sătui de transferuri financiare. Poate că armonizarea legislativă a Europei a mers prea departe”, crede Leszek Balcerowicz.

Leszek Balcerowicz crede că dezbaterea despre mai multă Europa, mai multă integrare nu este o soluţie în sine pentru problemele cu care se confruntă zona euro pentru că ”sunt sloganuri, nu soluţii”. El consideră că federalismul mult aclamat şi un buget european comun sunt ”total nerealiste dat fiind că acesta reprezintă doar 1% din PIB-ul UE în prezent şi se duce o luptă aprigă pentru a-l mai reduce”. Fostul ministru de finanţe e de părere că euroforicii sunt cei mai periculoşi pentru că încearcă să impună o utopie, o identitate europeană comună artificială, prin transferuri financiare, ceea ce are un efect de bumerang.

”Europa nu este SUA iar ţările europene au identităţi istorice diferite, care nu pot fi eliminate. Flamanzii, catalanii şi alţii sunt gata să se rupă de Belgia şi de Spania pentru că sunt sătui de transferuri financiare. Poate că armonizarea legislativă a Europei a mers prea departe”, explică Balcerowicz. În opinia sa este nevoie de reglementări mai bune, de implementare mai bună la nivel naţional. Actualele probleme ale zonei euro, printre care şi indisciplina Greciei, se datorează tocmai încălcărilor flagrante ale Pactului de Creştere şi Stabilitate şi lipsei mecanismelor de sancţiune ale acestuia, şi nu lipsei unui stat federal european.

”Nu e nevoie de idei mari, ci de soluţii mari. Summiturile dese ale liderilor europeni nu fac decât să crească aşteptările pieţelor”. La fel, Polonia şi România, ca state aspirante la eurozonă nu trebuie să se gândească la un calendar, ci la politici bune – disciplină fiscală, introducerea flexibilităţii economiei, privatizări, susţine fostul ministru de finanţe polonez.

Tocmai reformele întârziate fac acum diferenţa între statele europene. Statele care n-au demantelat monopolurile şi n-au procedat în sensul unei liberalizări complete se luptă acum cu corupţie şi oligarhi. Ca urmare, Balcerowicz pledează pentru întărirea regulilor fiscale în legislaţiile naţionale şi pe o monitorizare mai atentă a competitivităţii. Accentul ar trebui să cadă, în opinia sa, pe prevenirea crizelor, nu pe managementul de criză. Pentru îndeplinirea acestor obiective este însă nevoie de organisme civice puternice care să informeze publicul în legătură cu aceste chestiuni.

În acest domeniu, Polonia este iar un exemplu de inovare – se fac concursuri de caricaturi pe teme financiar-economice pentru ca să se popularizeze în rândul publicului larg astfel de probleme şi dezbateri accesibile în general doar unei elite restrânse.

Pledoaria artizanului terapiei de şoc poloneze ar trebui să pună pe gânduri şi elitele financiar-economice din ţara noastră. De ce n-a reuşit România să ajungă ca Polonia? De ce avem încă o societate civilă slabă? De ce, deşi am făcut unele reforme, precum privatizările, efectele pozitive ale acestora se lasă aşteptate? De ce nu există nicio poziţie faţă de felul de Europa pe care ne-o dorim, în afara susţinerii poziţiei dominante că este nevoie de mai multă Europa?

Din discuţiile de la recepţia care a urmat după conferinţă, am aflat că unii l-au asimilat pe Balcerowicz discursului german care cere mai multă disciplină fiscală şi reforme, în timp ce alţii l-au comparat cu preşedintele ceh Václav Klaus, cunoscut eurosceptic şi adversar declarat al ideii de mai multă Europa. În fond, mesajul lui Balcerowicz este simplu: Nu evitaţi să faceţi mai devreme reformele a căror lipsă vă va afecta mai târziu. Iar Polonia a arătat că se poate.