Legea "Big Brother" nu încalcă drepturile omului, susţine agentul guvernamental la CJUE

Legea privind reţinerea datelor de trafic "nu încalcă absolut niciun drept al omului", consideră agentul guvernamental al României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Răzvan-Horaţiu Radu.

România are de rezolvat la ora actuală 25 de acţiuni care privesc neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a măsurilor naţionale de transpunere a legislaţiei europene.

"Practic, nu am elaborat legislaţia pertinentă pentru transpunerea corespunzătoare a acquis-ului comunitar în materie. Din acestea, 21 se află în etapa punerii în întârziere şi patru în etapa avizului motivat", a declarat vineri subsecretarul de stat în Ministerului Afacerilor Europene, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Printre acţiunile aflate în etapa avizului motivat se află şi aşa-numita lege "Big Brother" - Legea privind reţinerea datelor de trafic.

"E obligatorie intrarea în vigoare cât mai rapidă a acelei legi, şi legea în forma actuală nu încalcă absolut niciun drept al omului. Şi v-o spun cu tot simţul de răspundere. (...) Patru ani m-am ocupat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deci nu pot fi suspectat că nu cunosc domeniul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului", a spus Răzvan-Horaţiu Radu.

Etapa avizului motivat precede sesizarea de către Comisia Europeană a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Comisia Europeană a solicitat, la 27 octombrie 2011, Germaniei şi României să ia măsuri, în termen de două luni, în vederea asigurării conformităţii depline cu normele UE în domeniul păstrării datelor, subiect ce a dat naştere la controverse, legea respectivă fiind declarată neconstituţională.

Comisia Europeana cere furnizorilor de telefonie fixă, mobilă şi Internet să stocheze, timp de şase luni, toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de email-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice.

Controversata lege "Big Brother" care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi email-urile a fost adoptată pentru prima dată de Parlament în 2008. Un an mai târziu, Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională, pe motiv că "afectează exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale: drept la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare".

Un nou proiect a fost depus, la începutul lunii noiembrie, la Parlament de către ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, şi deputatul PDL Adrian Bădulescu, fost ofiţer SRI. Proiectul seamănă cu cel din 2008, dar au fost eliminate prevederile declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

Mai multe organizaţii non-guvernamentale au susţinut, însă, că şi actualul proiect încalcă prevederile constituţionale.

Proiectul prevede, printre altele, ca în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă să se reţină timp de şase luni numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de Internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit.

Furnizorii de servicii de comunicaţii au obligaţia de a asigura crearea şi administrarea unor baze de date care să conţină aceste informaţii. După şase luni, datele trebuie să fie distruse.

În punctul de vedere al guvernului, semnat de Emil Boc, se arăta că noul proiect de lege nu rezolvă situaţia unui conflict de norme juridice: respectarea obligatorie a deciziei CCR şi necesitatea transpunerii în legislaţia internă a directivei europene. Propunerea legislativă îndeplineşte cerinţa dreptului UE de a transpune în dreptul modern directiva 24, dar nu îndeplineşte în totalitate cerinţa respectării deciziei Curţii Constituţionale nr. 1258/2009, care declară neconstituţională însăşi activitatea de reţinere a datelor. "(...) considerăm că Parlamentul este singurul în măsură să se pronunţe asupra adoptării acestei propuneri legislative", spunea Guvernul în punctul său de vedere.

Ca urmare, proiectul de lege a fost respins de comisiile juridică şi pentru drepturile omului de la Senat, iar la 21 decembrie 2011 documentul a fost respins în unanimitate de plen, astfel încât acum se află la Cameră.