Jonathan Pascual, triatlonistul cu cancer în fază terminală care a terminat "Iron Man Hawaii": "Această cursă este reflecţia pe care o avem în faţa adversităţii"
alte articole
În numeroase ocazii sportul s-a dovedit a fi mai mult decât o meserie, pentru mulţi fiind o evadare din problemele, rutina sau bolile lor.
Şi acesta este şi cazul triatlonistului Jonathan Pascual care, în ciuda bolii sale, sâmbătă, 26 octombrie, a parcurs 3,8 km înot, 180 km bicicletă şi 42,2 km alergare în cadrul competiţiei Iron Man Hawaii. În total, 16 ore 12 minute şi 46 secunde. Sportivul a fost diagnosticat în 2022 cu cancer mediastinal în stadiul 4, care afectează plămânii şi oasele, o boală terminală şi incurabilă, potrivit ABC News.
O postare împărtăşită de @jpconbrio pe Instagram descrie suferinţa şi victoria. Un triumf al vieţii.
"A fost cel mai greu înot pe care l-am făcut vreodată. Am crezut că nu voi reuşi, dar acum mă simt mai bine", a declarat el după cursă. Americanul a ieşit din apă după 2 ore şi 18 minute, cu doar 120 de secunde înainte de finalul celor 4 km de înot. A avut nevoie de şapte ore pentru a parcurge cei 180 de kilometri de bicicletă şi de alte 30 de minute pentru a termina alergarea.
„Trecerea liniei de sosire de la Kona a însemnat mai mult decât finalizarea unei curse; a simbolizat o călătorie de 20 de ani de dragoste, rezistenţă şi obiectiv. Inspirat de Dick & Rick Hoyt, am visat să depăşesc provocările. Acum, luptând împotriva cancerului în stadiul IV, mă confrunt zilnic cu obstacole fizice şi psihice, dar refuz să renunţ.
Înotul a fost o luptă. O tumoare lângă inimă şi gât mi-a îngreunat respiraţia. Timpul limită era de 2h20mn. Când am întors baliza, un surfer mi-a semnalat că eram pe ultimul loc, cu ceasul meu la 1:28 şi cu jumătate din traseu încă în faţă. În ciuda îndoielilor, gândurile la susţinătorii mei m-au împins mai departe. Respiraţia a devenit mai dificilă, pe măsură ce faţa mi se umfla. M-am răsturnat de mai multe ori pentru a-mi recăpăta respiraţia. M-am pregătit pentru cuvintele: "Îmi pare rău că nu ai ajuns la linia de sosire", dar când, în sfârşit, am atins pământul, cu 2 minute înainte de final, am izbucnit în lacrimi, ştiind că am o şansă să termin ceea ce am început.
Pe bicicletă, mi-am propus să mă întorc până la ora 17:30. Eram conştient că vântul din Hawai se va înteţi. Geanta mea cu hrană pentru nevoi speciale se pierduse, dar datorită voluntarilor, am găsit una care a înlocuit-o. La kilometrul 65, m-am întâlnit un ciclist rănit. I-am acordat primul ajutor, dar durerile de spate mă împiedicau să-l mişc. Un alt ciclist m-a ajutat, ne-am asigurat că este în siguranţă şi am aşteptat asistenţa medicală. Avea nevoie de spitalizare pentru o posibilă leziune cerebrală. Mi-am amintit: "Este doar o cursă. Omul acela avea nevoie de ajutor", chiar dacă pierderea a 45 de minute mă copleşea. M-am urcat din nou pe bicicletă, am calculat că încă îmi pot atinge obiectivul şi m-am întors la ora 5:15 PM.
"Sunt doar 26 de mile. Nu vei mai vedea un alt răsărit de soare ca într-o cursă de 160 km" mi-a alimentat determinarea, chiar şi în timpul pauzelor de mers. M-am concentrat pe nutriţie şi hidratare pentru a-mi menţine ritmul. Pe măsură ce treceam pe lângă mai mulţi alergători înainte de laboratorul de energie, mă simţeam mai liniştit. Calculele arătau că voi termina până la ora 23:45. Scopul meu era mai mare decât mine, condus de spectatorii care mă susţineau de-a lungul traseului. Eram hotărât să termin înainte de miezul nopţii.
Aşadar, în timp ce continui această cursă, mesajul meu este simplu: fie că este vorba de o cursă sau de o provocare în viaţă, găsiţi-vă scopul şi urmăriţi-l cu tot ceea ce aveţi. Fiecare dintre noi suntem capabili de mult mai mult decât ştim, mai ales atunci când alergăm pentru ceva mai mare decât noi înşine.
#fxckcancer”
În ciuda faptului că nu a putut lupta pentru victorie - trecând linia de sosire cu aproape opt ore mai târziu decât germanul Patrick Lange – Pascual, care aleargă la triatlon din 1999, a declarat pentru Good Morning America: "Dacă alerg prea repede, îmi creşte ritmul cardiac şi am ameţeli sau chiar leşin”.
La vârsta de 50 de ani, Jonathan Pascual a reuşit să termine una dintre cele mai solicitante probe atletice. Şi da, acesta este un adevărat triumf al vieţii.
