Istoricul Marius Oprea: Se încearcă un soi de pseudo-lovitură de stat militară din umbră, prin intermediul lui Georgescu

Istoricul Marius Oprea a vorbit, într-o intervenţie la postul B1 TV, despre "armata nevăzută" care îl susţine pe fostul candidat la prezidenţiale Călin Georgescu în drumul său spre preluarea funcţiei supreme din statul român.

Jurnalistă: Călin Georgescu cere organizarea unui miting pe 22 februarie. Vrea să strângă semnături. Nu vrea să participe la nicio dezbatere. Spune că nu vrea să îşi facă niciun fel de panou de campanie. Cu alte cuvinte, candidatul care a declarat zero cheltuieli de campanie vrea să meargă pe acelaşi scenariu. Foarte interesant de observat anturajul, oamenii care apar în jurul lui Călin Georgescu. La ultimele apariţii, a fost înconjurat de oameni care fac sau au făcut parte din structurile militarizate ale statului.

Istoricul Marius Oprea a avut dezvăluiri în ultimul timp legate de un apropiat al lui Călin Georgescu, Bogdan Vacusta, despre care a spus că ar fi agent GRU. E interesant ce spuneaţi referitor la legăturile pe care omul acesta le-ar avea cu reţelele de spionaj ruseşti.

Marius Oprea: E o presupunere, pornind de la faptul că domnul Vacusta a intrat în serviciile de informaţii ale armatei într-o vreme în care acestea încă erau controlate, să zic aşa, nu în mod direct în lanţul de comandă, dar controlate de fostul lor şef Decebal Ilina, şef până în 1997, reactivat ulterior de Ion Iliescu în 2000 şi pus secretar de stat pentru industria de armament. Or, faptul că România a păstrat în structuri de vârf, în structuri de comandă, o persoană ca aceasta şi nu numai pe el, dar şi alţii pe care îi putem presupune, dar nu îi cunoaştem cu exactitate ca făcând parte din reţeaua GRU, îmi ridică aceste semne de întrebare.

Pe de altă parte, nu trebuie să neglijăm deloc armata din umbră pe care se bazează Georgescu şi care este extrem de activă şi extrem de puternică. Ne referim aici în special la rezerviştii din fosta Securitate, reciclaţi prin SRI sau SIE, care, în mod evident, şi-au manifestat în diferite ocazii, mai direct sau mai discret, simpatiile faţă de Georgescu. Lor li se adaugă nemulţumiţii din armată şi aşa mai departe. Deci putem spune practic că armata, incluzând aici şi serviciile, e cu Georgescu. Ăsta este marele risc. Mai mare decât, poate, influenţa externă care ar putea interveni în alegeri.

Jurnalistă: Ce speră oamenii aceştia? De ce s-au înrolat în această armată a lui Călin Georgescu?

Marius Oprea: Discursul lui Georgescu este acela care i-a atras în primul rând. Faptul că Georgescu nu îşi ascunde simpatia... el pozează într-un fel de nou Antonescu. Este poza care place foarte mult tuturor oamenilor în uniformă. Şi ne oferă şi garanţii foarte mari de stabilitate şi, mai ales, aceea că ei vor participa direct la decizie. Dacă acum serviciile, să zicem, au condus din umbră România prin intermediul oamenilor politici pe care i-au influenţat şi i-au controlat, acum au acces la putere în mod direct, prin intermediul lui Georgescu. Asta speră. Un soi de pseudo-lovitură de stat militară din umbră, prin intermediul lui Georgescu. Ăsta este, de fapt, marele pericol care paşte România.

Jurnalistă: Ce ar însemna o Românie în care oamenii aceştia, pe care i-aţi descris ca aparţinând sferei de putere a serviciilor, ar fi pe faţă la butoane? Pentru că, oricum, se vorbeşte despre influenţa serviciilor aproape în fiecare domeniu reprezentativ de activitate.

Marius Oprea: După părerea mea, marea greşeală care a fost făcută s-a întâmplat în 2002, când premierul Adrian Năstase a dat dreptul serviciilor să facă afaceri. Or, din acel moment şi până în ziua de astăzi, vă daţi seama, au trecut mai bine de două decenii, ele au acumulat o putere economică ce dublează influenţa pe care o au. Practic, privatizarea comunismului, care s-a făcut prin intermediul securităţii, a dus la o acumulare de capital ce este pusă acum la dispoziţia unui om politic.

Or, de-aia n-are Georgescu nevoie de bani de campanie, pentru că are la dispoziţie, aşa cum avea Ceauşescu, această imensă acumulare de care beneficia Ceauşescu sub forma aportului valutar special, asigurat la vremea respectivă, să nu uităm, de Teodor Stolojan. Or, există, dacă vreţi, din acest punct de vedere, o reluare a continuităţii „pe noi culmi”, ca să zic aşa, în momentul de faţă. Este rezultatul unei lungi tergiversări a unor măsuri absolut necesare, care trebuiau luate atunci, la început.