Israelul anunţă că va permanentiza ocuparea sudului Siriei
„IDF va rămâne pe vârful muntelui Hermon şi în zona de securitate necesară pentru a proteja aşezările din Golan şi Galileea de ameninţările care planează din partea siriană, ca principală lecţie din evenimentele din 7 octombrie”, a anunţat marţi ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, scrie ZeroHedge.
Astfel, Israelul a confirmat că va „rămâne” pe teritoriul pe care l-a capturat în sudul Siriei ca o ocupaţie permanentă, ceea ce va duce probabil la anexare. Armata israeliană s-a extins rapid dincolo de ocupaţia Înălţimilor Golan în urma înlăturării fostului preşedinte sirian Bashar al-Assad pe 8 decembrie. De atunci, s-a extins în continuare, invocând noi „ameninţări”.
În ultimele luni, tancurile şi unităţile terestre ale IDF au fost observate la doar câteva zeci de kilometri de periferia Damascului, după ce, de la răsturnarea guvernului, au avut loc literalmente sute de raiduri aeriene care au distrus bazele, echipamentele şi unităţile de apărare antiaeriană ale fostei armate arabe siriene.
Katz a făcut referire la presupuse „ameninţări” din partea sirienilor, care au inclus lansarea ocazională de rachete de către grupuri sau din locaţii necunoscute.
Ministrul sirian de externe Asaad al-Shaibani al regimului Jolani/Sharaa a criticat între timp Israelul pentru urmărirea unor obiective „expansioniste şi separatiste”. Într-adevăr, unii miniştri israelieni cu poziţii dure au cerut chiar în mod deschis capturarea şi ocuparea Damascului de către Israel.
Strategia pe termen lung a Israelului este cunoscută încă din anii 1980 şi din planul Yinon
Această viziune s-a cristalizat ulterior în infamul Plan Yinon din 1982, redactat de Oded Yinon, un fost oficial al ministerului israelian de externe. Planul solicitadizolvarea Siriei... în districte de minorităţi etnice şi religioase... [ca] obiectiv principal al Israelului pe frontul de est pe termen lung... Siria se va dezintegra în mai multe state, în conformitate cu structura sa etnică şi religioasă”
Planul Yinon susţinea că securitatea şi dominaţia Israelului depindeau de dizolvarea statelor arabe în entităţi sectare şi etnice mai mici, inclusiv druzi, alawiti, kurzi, maroniţi, copţi şi alţii.
Strategia SUA în regiune a părut întotdeauna să se mişte în tandem cu aceasta, chiar dacă nu a fost exprimată în mod explicit de către cel mai puternic susţinător al Israelului:
Prin urmare, SUA preferă o Sirie controlată şi divizată – suficient de slabă pentru a fi maleabilă, dar nu complet prăbuşită – unde îşi poate păstra influenţa fără a declanşa o instabilitate regională mai amplă. Israelul, în schimb, este mai dispus să tolereze, sau chiar să incite, haosul dacă acest lucru înseamnă eliminarea permanentă a Siriei ca potenţială ameninţare, mai ales că a anexat deja Înălţimile Golan siriene.
Acest lucru se observă în prezent în modul în care Israelul s-a grăbit să intervină în sudul Siriei sub pretextul dubios al protejării minorităţii druze. Comentatorii au comparat acest lucru cu „divide şi cucereşte” – unii druzi cerând chiar absorbţia comunităţilor lor în Israel.
Civili druzi au fost executaţi recent de forţe afiliate guvernului sirian. „Vom continua să protejăm şi druzii din Siria”, a declarat Katz, fără a menţiona numeroşii creştini persecutaţi care se află în aceeaşi regiune.
Bisericile din guvernoratul Suwayda au suferit recent atacuri cu bombe incendiare şi atacuri din partea jihadiştilor afiliaţi guvernului.
Acest lucru se întâmplă în contextul în care SUA continuă să promoveze recunoaşterea şi normalizarea Acordurilor Abraham între Siria şi Israel. Dar acest lucru s-a întâmplat doar după Assad – şi în timp ce Siria se află în cea mai slabă poziţie din istoria recentă, fără nicio putere aeriană demnă de menţionat. Turcia a încercat, de asemenea, să-şi extindă influenţa, dar ca susţinător direct al noului regim sunnit.
