Islanda ia în calcul accelerarea votului privind aderarea la UE

Islanda analizează posibilitatea organizării unui vot privind reluarea negocierilor de aderare la UE chiar din luna august, potrivit a două persoane familiarizate cu pregătirile ţării pentru aderare.

Acest lucru are loc într-un context în care dinamica extinderii UE pare să se intensifice, Bruxelles-ul lucrând la un plan care ar putea oferi Ucrainei o apartenenţă parţială la bloc încă de anul viitor, iar Muntenegru, ţara aflată în fruntea procesului de aderare, închizând luna trecută un alt capitol de negociere, scrie POLITICO.

Coaliţia de guvernare de la Reykjavik promisese organizarea unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare la UE până în 2027, după ce un guvern anterior a îngheţat negocierile în 2013. Însă calendarul este accelerat într-o perioadă de tulburări geopolitice şi în urma deciziei Washingtonului de a impune tarife Islandei şi a ameninţărilor preşedintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda.

Se aşteaptă ca parlamentul islandez să anunţe data scrutinului în următoarele câteva săptămâni, potrivit celor două persoane cărora li s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber. Demersul vine după o serie de vizite ale politicienilor UE în Islanda şi ale politicienilor islandezi la Bruxelles. Dacă islandezii vor vota „da”, ar putea adera la UE înaintea oricărei alte ţări candidate, a declarat una dintre surse.

„Conversaţia despre extindere se schimbă. Este din ce în ce mai mult despre securitate, despre apartenenţă şi despre păstrarea capacităţii noastre de a acţiona într-o lume a sferelor de influenţă concurente. Acest lucru îi priveşte pe toţi europenii”, a declarat comisarul european pentru extindere, Marta Kos, care s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu ministrul de externe al Islandei, Þorgerður Katrin Gunnarsdóttir.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu prim-ministra Islandei, Kristrún Frostadóttir, şi a declarat că parteneriatul lor „oferă stabilitate şi predictibilitate într-o lume volatilă”.

Von der Leyen, care a vizitat Islanda în iulie anul trecut, s-a întâlnit, de asemenea, cu Frostadóttir în cadrul unei reuniuni a Consiliului Nordic la Stockholm toamna trecută şi a lăudat ţara pentru consolidarea cooperării cu UE. Von der Leyen urmează să viziteze din nou regiunea arctică în martie.

Discuţiile privind aprofundarea relaţiilor cu Islanda şi posibil chiar reluarea negocierilor de aderare au început chiar înainte ca Trump să revină în funcţie anul trecut, un oficial UE afirmând că Bruxelles-ul acorda deja mai multă atenţie acestei ţări cu importanţă strategică.

Însă escaladarea ameninţărilor din partea SUA, printre care o glumă a lui Billy Long, nominalizarea lui Trump pentru funcţia de ambasador în Islanda, potrivit căreia ţara ar deveni al 52-lea stat american şi el ar fi guvernator, au sporit urgenţa.

„Cred că faptul că Islanda a fost menţionată de patru ori într-un discurs al lui Trump [la Forumul Economic Mondial de la Davos luna trecută, când preşedintele american vorbea despre Groenlanda] a concentrat cu siguranţă atenţia”, a declarat un alt oficial UE familiarizat cu situaţia, adăugând că acest lucru „trebuie să fie neliniştitor pentru o ţară mică”.

Islanda a solicitat aderarea la UE în 2009, în apogeul unei crize financiare în care toate cele trei mari bănci comerciale ale sale s-au prăbuşit. Însă guvernul a îngheţat negocierile în decembrie 2013, economia Islandei redresându-se rapid în acelaşi timp în care economiştii avertizau asupra unui potenţial colaps al zonei euro. În martie 2015, Reykjavik a cerut să nu mai fie considerată ţară candidată la UE.

Însă situaţia geopolitică s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu.

Islanda ocupă o poziţie strategică importantă în Atlanticul de Nord, la sud de Cercul Polar Arctic, nu are armată şi se bazează pe apartenenţa sa la NATO şi pe un acord bilateral de apărare din 1951 cu SUA pentru securitatea sa.

Această realitate, împreună cu beneficiile economice ale aderării la UE, pare să încălzească atitudinea publicului faţă de o posibilă aderare la bloc, sondajele arătând o creştere a sprijinului.

Totuşi, drumul său către aderarea la UE nu este simplu. Procesul de aderare ar putea întâmpina unele obstacole politice, a declarat pentru POLITICO Guðni Thorlacius Jóhannesson, fost preşedinte al Islandei.

Cel mai mare potenţial obstacol este legat de drepturile de pescuit, o industrie-cheie în Islanda şi un subiect major în timpul negocierilor anterioare.

„În cele din urmă, totul se reduce la peste, aceasta a fost întotdeauna problema”, a declarat primul oficial UE.

Există însă o diferenţă-cheie între negocierile de atunci şi cele de acum: Brexit.

Regatul Unit şi Islanda au avut mult timp o relaţie tensionată în privinţa pescuitului, implicându-se într-o serie de confruntări violente denumite Războaiele Codului între anii 1950 şi 1970. În timpul negocierilor de aderare ale Islandei au existat tensiuni serioase între cele două ţări, Regatul Unit contestând cantitatea de macrou capturată de navele islandeze. Disputa, denumită „Războiul Macroului”, a determinat UE să ameninţe cu sancţiuni comerciale împotriva Islandei.

Însă, odată cu ieşirea Marii Britanii din UE, drepturile de pescuit ar putea reprezenta un obstacol mai mic.

Dacă islandezii decid să reia negocierile cu UE, acestea ar putea avansa rapid. Islanda este membră a Spaţiului Economic European şi face parte din spaţiul de liberă circulaţie Schengen şi, ca atare, are deja în legislaţia sa multe dintre legile UE.

Înainte de îngheţarea negocierilor în 2013, Islanda închisese 11 dintre cele 33 de capitole de negociere. Muntenegru, cea mai avansată ţară candidată la UE, a depăşit acest prag abia în ultimele luni.

„Pe hârtie, nu ar fi prea dificil; ar putea dura chiar doar un an” pentru a închide toate capitolele de negociere, a declarat primul oficial UE. O persoană familiarizată cu atmosfera din Islanda a avertizat însă că un astfel de calendar ar fi prea ambiţios, având în vedere dificultatea unor elemente ale negocierilor.

Pentru a adera efectiv la UE, Islanda ar trebui să organizeze încă un referendum privind continuarea procesului după încheierea negocierilor.

În funcţie de cât va dura acest proces şi de situaţia geopolitică la acel moment, ar putea fi un prag dificil de trecut, beneficiile aderării pentru Islanda fiind mai mult legate de securitate şi mai puţin de câştiguri economice. Islanda are al cincilea cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor din lume, ceea ce face ca aderarea la UE să fie mai puţin atractivă decât pentru alte ţări care aspiră să intre în bloc.