Iohannis, somat să intervină: Cercetarea crimelor comise de Securitate, sabotată de instituţiile statului

Invocându-se diverse motive printre care şi siguranţa naţională, autorităţile statului refuză să predea o serie de dosare importante Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, iar acest lucru îngreunează cercetările în cazul crimelor comise de regimul comunist, se arată în scrisoarea deschisă transmisă preşedintelui Klaus Iohannis de fiul disidentului Gheorghe Ursu, în cadrul dezbaterii "Procesul comunismului. Probleme şi soluţii".

Prin rolul său conferit de Constituţie, preşedintele Klaus Iohannis trebuie să îndrepte disfuncţionalităţile care persistă în procesul de predare a arhivelor fostelor instituţii represive ale statului comunist.

Vă prezentăm mai jos scrisoare deschisă destinată şefului statului:

"Stimate preşedinte, vă solicităm să aveţi amabilitatea să dispuneţi în virtutea peiorativelor funcţiei dumneavoastră şi a calităţii de mediator pentru instituţiile statului, îndreptarea unor disfuncţionalităţi care persistă în procesul de predare a arhivelor fostelor instituţii represive ale statului comunist - Ministerul de Interne, Departamentul Securităţii Statului, Inspectoratul General al Miliţiei, Procuratura Generală - deci am lărgit sfera cererii către toate instituţiile represive, către Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS). Cu toate progresele care s-au făcut în declasificarea şi predarea către CNSAS a unui număr semnificativ de fonduri de arhivă, există în continuare motive temeinice care arată că multe dosare importante nu au fost predate.

Evenimentele istorice precum Revoluţia din Decembrie '89, represiunea împotriva manifestanţilor de la Braşov, unele dosare privind procesele ofiţerilor serviciului secret de informaţii implicaţi în Holocaust, sau cazuri notorii de disidenţă nu pot fi clarificate fără prezenţa acestor documente. Au fost invocate diferite motive pentru a justifica decizia de a nu fi predate, mergând până la invocarea siguranţei naţionale. Este cu totul nejustificat că în cazurile menţionate, astfel de argumente să prevaleze în faţa interesului public, recunoaşterea adevărului istoric, cu atât mai mult cu cât în prezent există deschise cauze penale pe rolul secţiei parchetelor militare, privind atât revoluţia din Decembrie '89, represiunea sistematică împotriva muncitorilor braşoveni, cât şi împotriva responsabililor asasinării, detenţia - Gheorghe Ursu, subsumate aşa-numitului proces al comunismului.

În acest context, absenţa unor materiale arhivistice cu rol probator, face imposibilă derularea în condiţii normale a actului de justiţie, putând duce la concluzii/soluţii eronate sau incomplete. Miza acestor dosare/procese nu este doar una juridică vizând sancţionarea unor încălcări grave ale drepturilor şi libertăţilor omului, abuzuri şi crime, ci şi una istorică şi civică. Deciziile justiţiei influenţează substanţial memoria publică. Victimele aşteaptă dreptate, iar o minimă reparaţie o constituie afirmarea adevărului în spaţiul public pe baza surselor documentare.

Din nefericire, actualele demersuri ale secţiei parchetelor militare se lovesc, mă ales în cazurile de mai sus menţionate, de absenţa accesului la documente care pot clarifica gradul de implicare a unor persoane şi instituţii, inclusiv derularea efectivă a unor evenimente. În faţa argumentelor invocate pentru nepredarea documentelor de către instituţia abilitată, subliniem că faptele reflectate în documente, privesc crime împotriva umanităţii comise între 1941 - 1989, care sunt imprescriptibile.

România a condamnat oficial atât participarea la Holocaust cât şi dictatura comunistă în 2004, respectiv în 2006. Este greu de admis că în atare situaţie documentele care privesc activitatea represivă a unor regimuri dictatoriale împotriva unor segmente ale societăţii româneşti, şi mai ales crime împotriva umanităţii mai pot constitui astăzi obiectul siguranţei naţionale. Pe de altă parte, conform probelor existente în alte dosare, materialele arhivistice invocate există. Multe dovezi care demonstrează constituirea unor asemenea fonduri, dosare, documente şi sinteze, existente în arhiva CNSAS au fost deja înaintate secţiilor parchetelor militare.

Dar subliniez partea cu dosarele securităţii, în plus faţă de cazurile menţionate, nepredarea către CNSAS a dosarelor de cadre ale foştilor ofiţeri de securitate şi din Ministerul de Interne, mai ales cele în legătură cu care există de jos sentinţă definitivă, privitor la încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, deşi obligaţia predării este stipulată legal, aduce prejudicii grave atât materializării actului de justiţie, cât şi actualei generale a adevărului istoric. În acest moment, au fost predate CNSAS puţin peste 2000 de dosare dintr-un total cumulativ, de peste 80.000. Noi asta cerem, cele 80.000.

Conform legislaţiei în vigoare, toate aceste dosare ar fi trebuit transferate la CNSAS. Nepredarea lor nu face decât să alimenteze istorii falsificate, consolidând o memorie publică viciată, frustrată de absenţa adevărului şi o minimă încredere în actul făptuirii dreptăţii. Aceste aşa-zise istorii proliferează pe terenul fertil al absenţei documentelor relevante, cu efecte inacceptabile pentru conştiinţa colectivă şi viitorul societăţii. Orice democraţie este întemeiată pe instituţia încrederii, iar corecta şi libera înfăptuire a actului de justiţie este una fundamentală.

Stimate domnule preşedinte, vă suntem recunoscători pentru paşii care s-au făcut sub mandatul domniei voastre pentru condamnarea efectivă a poliţiei politice a regimului comunist. La mai bine de 10 ani după ce comisia prezidenţială a declarat acel regim drept ilegitim şi criminal, au început procese, au fost condamnări şi sunt în lucru anchete asupra unora din cele mai importante crime ale dictaturii comuniste. În aceste cauze, cercetătorii şi procurorii au găsit probe şi mărturii directe care acuză fără dubiu fosta Securitate, de crime împotriva umanităţii.

Tot sub mandatul dumneavoastră s-au redeschis anchetele în dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, rechizitoriu acestuia din urmă fiind deja trimis în instanţă. Două speţe istorice pentru rezolvarea cărora aţi insistat public. Vă rugăm, aşadar, domnule preşedinte, să sprijiniţi în continuare aflarea adevărului, corecta şi cât mai completa probaţiune în instanţă a responsabililor pentru aceste crime, sprijinind în acest fel şi comunitatea academică, astfel ca cercetătorii şi istoricii să poată avea şansa prezentării cât mai extinse şi libere a adevărului istoric.

Vă prezentăm mai jos doar câteva din materialele de arhivă de a căror există ştim cu certitudine, dar care nu au fost predate CNSAS.

Şi voi citi lista pe scurt:

Dosare ale proceselor ofiţerilor SSI implicaţi în Holocaust. Volumele conţinând materiale tehnic-operative în cazul Ursu, întregul material de cercetare penală instrumentat de direcţia a 6-a din cadrul DSS referitor la evenimentele de la Braşov, toate materialele informativ-operative redactate de inspectoratele judeţene ale MAI, Securitate, Miliţie să fie în custodia CNSAS. Toate dosarele aparţinând DIE, CIE, alături de cele organizatorice ale ofiţerilor DIE, CIE pentru care s-au predat fişele individuale.

Toate evidenţele electronice, bazele de date ale persoanelor şi fondurilor arhivistice constituite de instituţiile represive, Securitate, Miliţie, Ministerul de Interne, înainte de 22 decembrie. În acest sens, stimate domnule preşedinte, vă rugăm să ajutaţi dialogul instituţional dintre CNSAS şi toate instituţiile deţinătoare de arhivă care, conform legii, trebuie să le predea fondurilor menţionate, respectiv urgenta desecretizare şi punerea în circuitul public a tuturor materialelor arhivistice invocate."