Iohannis mută strategic: Legea DGPI, retrimisă în Parlament pentru reexaminare

Legea privind Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI) a Ministerului de Interne, modificată astfel încât şeful DGPI să poată fi numit şi eliberat din funcţie fără avizul CSAT, aşa cum se procedează în prezent, şi să nu trebuiască să fie cadru militar, a fost retrimisă în Parlament, spre reexaminare, de preşedintele Klaus Iohannis.

"Considerăm că este necesar ca aceste intervenţii legislative să fie reanalizate de către Parlament, pe de o parte, din perspectiva respectării principiului bicameralismului prevăzut de art. 61 din Constituţie, iar pe de altă parte, întrucât acestea nu se corelează cu alte dispoziţii în materie, golind de conţinut instituţii constituţionale fundamentale şi fiind susceptibile să genereze disfuncţionalităţi în sistem", a transmis vineri, în cadrul unui comunicat de presă, Administraţia Prezidenţială.

Argumentele lui Iohannis

"La data de 28 februarie 2017, Camera Deputaţilor a adoptat tacit, în forma înaintată de iniţiator şi avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale. În şedinţa din 2 mai a.c. Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat actul normativ menţionat, cu modificări şi completări majore faţă de forma primei Camere, ce însumează un număr total de 38 de amendamente din cele de 56 de puncte de intervenţie asupra Legii nr. 346/2006, ce se constituie în tot atâtea modificări adoptate de Senat faţă de forma Camerei Deputaţilor.

Aceste modificări şi completări majore sunt, totodată, de natură să contribuie la crearea unei configuraţii semnificativ diferite faţă de forma primei Camere competente cu privire la atribuţiile Ministerului Apărării Naţionale, funcţionarea structurilor din cadrul acestuia, precum şi cu privire la rolul CSAT. Principiul constituţional al bicameralismului, care nu permite ca o singură Cameră, respectiv Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, impune ca şi prima Cameră să se pronunţe cu privire la intervenţiile legislative adoptate de Senat.

Intervenţiile legislative asupra actelor normative ce vizează structuri cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale impun o atentă analiză din perspectiva rolului şi prerogativelor CSAT. Potrivit art. 119 din Constituţie, CSAT organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de restabilire a păcii. În scopul îndeplinirii rolului său constituţional, CSAT exercită o serie de atribuţii, stabilite atât prin legea sa organică, cât şi prin alte legi speciale. În exercitarea atribuţiilor sale, CSAT adoptă hotărâri, care sunt obligatorii pentru autorităţile sau instituţiile publice la care se referă şi care răspund, în condiţiile legii, de măsurile pe care le-au luat pentru punerea în aplicare a lor.

Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, printre organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale este menţionat expres Ministerul Apărării Naţionale. De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, activitatea acestor organe de stat, inclusiv a Ministerului Apărării Naţionale, este organizată şi coordonată de către CSAT. Pentru aceste argumente, semnalăm că unele dintre modificările şi completările aduse Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, prin faptul că elimină CSAT din procesul decizional, sunt de natură să afecteze funcţionarea acestei instituţii constituţionale fundamentale din perspectiva îndeplinirii tuturor acţiunilor concrete de organizare şi coordonare unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională.

Potrivit art. I pct. 14 din legea transmisă la promulgare - alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 346/2006 - directorul general al Direcţiei generale de informaţii a apărării este numit de către ministrul apărării naţionale, cu avizul CSAT, iar eliberarea acestuia din funcţie urmează a se realiza numai prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Direcţia generală de informaţii a apărării reprezintă o structură din domeniul de apărare a ţării, organizată în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În acest sens, art. I pct. 14 din legea transmisă la promulgare - art. 13 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 - prevede că Direcţia generală de informaţii a apărării asigură obţinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi non-militare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, acţionează pentru prevenirea, descurajarea şi contracararea oricăror riscuri sau ameninţări care pot afecta securitatea naţională a României în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi elaborează politicile, coordonează şi controlează, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, potrivit legii, activităţile referitoare la protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte.

Intervenţiile legislative operate în cuprinsul legii transmise la promulgare asupra art. 13 din Legea nr. 346/2006 sunt susceptibile de cel puţin două observaţii. În primul rând, din modul în care au fost regândite atribuţiile Direcţiei generale de informaţii a apărării rezultă că aceasta se află în slujba apărării ţării şi nu numai a armatei, în general, conferindu-i-se astfel poziţia logistică şi structurală a unităţilor din sfera entităţilor aparţinând apărării ţării şi securităţii naţionale. O asemenea sferă de competenţă nu justifică opţiunea legiuitorului pentru schimbarea procedurii de numire/eliberare a directorului acestei direcţii în sensul diminuării rolului CSAT. În al doilea rând, soluţia legislativă preconizată la art. 13 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 este în evidentă discordanţă şi cu prevederile legale incidente raportului dintre CSAT şi structurile de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate (art. 9 din Legea nr. 51/1991).

Coroborând ansamblul prevederilor legale menţionate cu cele constituţionale referitoare la rolul CSAT, rezultă că funcţionarea acestei Direcţii generale de informaţii a apărării, inclusiv procedura de numire/eliberare din funcţie a directorului general, trebuie supusă aprobării CSAT. Totodată, prin excluderea prezenţei active a CSAT din procedura de eliberare din funcţie a directorului general, apreciem că ne aflăm în faţa unei măsuri vădite de diminuare a rolului constituţional şi legal al CSAT.

La art. I pct. 55 din legea transmisă la promulgare - art. 561 nou introdus - se prevede că ministrul apărării naţionale este abilitat să emită ordine şi instrucţiuni privind, printre altele, şi mobilizarea Armatei României. Faţă de prevederile art. 92 alin. (1) şi (2) coroborate cu cele art. 119 din Constituţie, considerăm că se impune clarificarea acestei norme, în sensul precizării condiţiilor de emitere a ordinelor şi instrucţiunilor care vizează mobilizarea armatei României şi anume al introducerii avizului expres al CSAT în această situaţie.

Potrivit art. I pct. 55 din legea transmisă la promulgare - art. 57 alin. (2) din Legea nr. 346/2006 - numărul de posturi ale Ministerului Apărării Naţionale, finanţate de la bugetul de stat, se stabileşte prin documentele de planificare a apărării, aprobate potrivit legii. În opinia noastră, norma este lipsită de claritate şi precizie, fiind de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât nu rezultă expres care este actul prin care Ministerul Apărării Naţionale exercită această atribuţie şi care este rolul CSAT în cadrul acestei proceduri. În acest sens, semnalăm că reglementarea în vigoare prevede expres avizul CSAT, dispoziţie în acord şi cu art. 4 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Legea transmisă la promulgare conţine şi alte neclarităţi. Astfel, la art. I pct. 4 din lege - art. 5 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 - este folosită exclusiv sintagma „menţinerea capacităţii de luptă” deşi în documentele de planificare a apărării (Carta Albă a Apărării), printre misiunile Armatei României figurează şi alte operaţii decât războiul, cum sunt: sprijinirea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în situaţii de urgenţă, acordarea de asistenţă populaţiei, asigurarea managementului consecinţelor dezastrelor şi a accidentelor tehnologice. În acest sens, apreciem că este necesar ca această reglementare să utilizeze conceptul de „capacitate operaţională”.

Totodată, la art. I pct. 12 din legea transmisă la promulgare - art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2006 - se prevede că Statul Major al Apărării asigură asistenţa psihologică şi realizarea sprijinului medical operaţional în Armata României, fără a se preciza prin intermediul căror structuri. Considerăm că aceste prevederi trebuie corelate cu cele referitoare la atribuţiile Direcţiei medicale (art. I pct. 22 din legea transmisă la promulgare - art. 20 din Legea nr. 346/2006).

Într-o altă ordine de idei, legea transmisă la promulgare modifică şi/sau completează 44 din cele 59 de articole ale Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, introduce 13 noi articole şi abrogă 6 articole din aceasta.

Amploarea modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 346/2006, ce schimbă concepţia generală şi afectează caracterul unitar al acesteia, poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, în măsura în care modificarea sau completarea actului normativ în discuţie afectează caracterul său unitar sau dacă priveşte cea mai mare parte a reglementării în cauză, acesta se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând ca reglementarea iniţială să fie în întregime abrogată.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării."