Întrebări şi răspunsuri despre criza din Grecia

Grecia se confruntă în ultimii ani cu o criză profundă, şi a avut nevoie de două pachete de salvare, în valoare totală de 240 de miliarde de euro, în schimbul cărora a fost nevoită să impună condiţii stricte de creditare.

În plus, Grecia a obţinut o reducere cu 53,5% a datoriilor deţinute de creditorii privaţi, iar toate profiturile obţinute de băncile centrale din zona euro prin activele din Grecia vor trebui canalizate înapoi în ţară.

În schimb, o echipă de observatori a fost trimisă la Atena pentru a se asigura că reformele sunt implementare corect. Iar un cont special a fost deschis pentru depozitarea ratelor la plata datoriilor pe trei luni.

CINE PLĂTEŞTE PENTRU PACHETELE DE SALVARE?

Teoretic, guvernele europene nu plătesc nimic pentru al doilea pachet de salvare alocat Greciei, pentră că acesta este furnizat sub formă de credite. Banii vor fi împrumutaţi la dobânzi mici, dar peste nivelul cu care contractează credite de pe pieţe ţări precum Germania şi Franţa.

Dar creditorii privaţi - precum băncile europene - pierd bani, pentru că au anulat 53,5% din datoria Greciei.

Problema este că datoria elenă este într-o stare atât de dificilă încât această anulare s-ar putea dovedi insuficientă pe termen lung.

CE INCLUD MĂSURILE DE AUSTERITATE?

Pentru a obţine pachetele de salvare, Grecia a fost nevoită să fie de acord cu o serie de măsuri de austeritate. Liderii europeni sunt sceptici în legătură cu capacitatea ţării de a implementa reducerile de cheltuieli, aşa că au cerut măsuri care să poată fi impuse repede şi simplu - scăderi de pensii şi concedieri în rândul bugetarilor, de exemplu.

În plus, CE, BCE şi FMI - aşa-numită troică de creditori - au cerut Atenei şi să facă economica mai competitivă, în special prin reducerea costului investiţiilor în ţară.

Guvernul trebuie să flexibilizeze piaţa muncii, să reducă salariile minime pe economie dramatic şi să anuleze primele de vacanţă.

Băncile trebuie recapitalizate, menţinându-şi în acelaşi timp independenţa managerială.

VA FUNCŢIONA?

Aceasta este marea întrebare. Până în 2020, guvernul grec ar trebui să îşi reducă datoria de la 160% din PIB la 120% din PIB. Însă, în pofida măsurilor impuse deja, guvernul elen cheltuie în continuare mai mult decât primeşte din taxe.

Unii economişti şi sindicatele elene spun că planul va eşuat. Ei susţin că populaţia sărăceşte în urma măsurilor, ceea ce va reduce economia şi, implicit, taxele, crescând deficitul.

Dar liderii europeni spun că nu există alternativă, cheltuielile trebuie să scadă, chiar dacă aceasta afectează economia pe termen scurt.

Mai mult, ei consideră că o creştere a competitivităţii, prin scăderea salariilor de exemplu, va atrage investitorii, ceea ce va consolida economia şi va duce la o sporire a veniturilor din taxe.

DE CE SE CONFRUNTĂ GRECIA CU PROBLEME?

Grecia a cheltuit mai mult decât îşi permitea încă dinainte de a adera la zona euro. După ce a adoptat moneda unică europeană, cheltuielile publice au crescut dramatic, iar salariile din sectorul public s-au dublat.

Iar în timp ce banii zburau din conturile guvernului, veniturile aveau de suferit în urma evaziunii fiscale răspândite.

Când s-a produs criza financiară globală, Grecia nu a fost pregătită să îi facă faţă.

În mai 2010 a primit un pachet de salvare de 110 miliarde de euro, pentru a combate criza, dar nu a fost suficient. Astfel că, în octombrie 2011, zona euro au cerut băncilor să aprobe o reducere cu 50% a datoriilor, pe lângă acordarea unui nou împrumut de 130 de miliarde.

De atunci, situaţia economică din ţară s-a deteriorat, însă, şi mai mult.

Deşi probleme Greciei sunt cele mai grave, ele subliniază dificultăţile din întreaga zonă euro. Multe ţări din Europa se confruntă cu un nivel enorm al datoriei, după creşteri rapide şi importante ale salariilor.

Iar după spargerea bulei creditelor, este greu să plătească datoriile. În plus, nivelul crescut al salariilor face ca economiile lor să nu fie competitive în comparaţie cu Germania, de exemplu.

Pentru că se află în zona euro, aceste guverne nu se pot baza pe credite BCE. Şi nici nu îşi pot devaloriza moneda.

Ceea ce înseamnă că sunt nevoite să impună reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe.