INTERVIU - Teodor Baconschi: "Costurile izolării internaţionale vor fi foarte greu de remediat"

Preşedintele Fundaţiei Creştin-Democrate, Teodor Baconschi, afirmă într-un interviu acordat Epoch Times, că şansele aderării la spaţiul Schengen s-au diminuat pentru că s-a petrecut un derapaj de la democraţie sancţionat de toate instanţele europene.

***

Reporter: Care credeţi că sunt şansele intrării în Schengen după aventura Ponta/Băsescu/Voiculescu? Mai avem vreo şansă în viitorul apropiat? În ce măsură putem recâştiga credibilitatea pierdută?

Teodor Baconschi: Obiectivul aderării la spaţiul Schengen fusese deja ratat pentru că ne-am trezit cu opoziţia franco-germană. Cât am fost ministru am demontat această opoziţie. Rămăsese în tabăra celor care nu vor extinderea Schengen doar Olanda, care avea un guvern mai dur, împotriva emigraţiei, care s-a opus până în ultima clipă. Cu toate acestea, guvernul în Olanda schimbându-se, erau deja create condiţiile pentru aplicarea scenariului de aderare în doi paşi, cu ridicarea controalelor la frontierele maritime şi aeriene, apoi la cele terestre. Şi asta pentru că la nivelul infrastructurii suntem pregătiţi. Suntem totodată conectaţi, de peste un an, la baza de date SIS, de urmărire a infractorilor în interiorul spaţiului Schengen.

Însă acum şansele s-au diminuat pentru că s-a petrecut un derapaj de la democraţie sancţionat de toate instanţele europene. Să vedem cum arată lucrurile după cel de-al doilea raport de ţară MCV. În funcţie de evoluţiile interne e posibil ca aderarea noastră să se producă totuşi anul viitor. E adevărat că nu putem fi decuplaţi de Bulgaria, din motive tehnice, pentru că presiunea imigraţiei ilegale este dinspre sud, deci Grecia, Bulgaria, Turcia sunt cele mai expuse la acest fenomen.

E păcat, pentru că am făcut foarte multe eforturi diplomatice de succes pentru a trece de la o atmosferă general ostilă extinderii Schengen cu România şi Bulgaria la o atmosferă consensuală, în care făcea excepţie doar Olanda, aşa cum aminteam. Acum, tot acest eşafodaj diplomatic este, dacă nu prăbuşit, cel puţin pus în paranteză şi va trebui să ne dublăm eforturile pentru a ne atinge ţinta.

Reporter: Şi pentru a recâştiga încrederea Europei.

T. B: Da, pentru că există o componentă politică în procesul Schengen, care se bazează şi pe convingerea tuturor celorlalţi parteneri că eşti în stare să aperi în mod eficient frontiera externă a Uniunii, atât în raport cu crima organizată şi imigraţia ilegală, cât şi în măsura în care nu ai vulnerabilităţi interne legate de corupţie în vămi sau poliţia de frontieră.

R: Ce puteţi comenta despre încercarea USL de a orienta politica externă a României către o colaborare mai degrabă cu Beijing/Moscova? Premierul Ponta tocmai a făcut o declaraţie ieri, în acest sens.

T.B: Sunt alarmat de această posibilitate. Nu cred că USL şi-a propus să reorienteze geo-politic România. Cred că am avut de-a face cu o febrilitate politică motivată intern, cu consecinţe externe foarte negative. Însă am constatat că guvernul a rămas sensibil la presiuni din partea aliaţilor noştri europeni şi euro-atlantici. Am fost, la rândul meu, întrebat de către diferiţi diplomaţi acreditaţi la Bucureşti, dacă e cazul să ne aşteptăm la o schimbare în orientarea generală a politicii externe româneşti şi am spus: „Nu”. Dar e grav că se pune întrebarea şi că apare suspiciunea faţă de un asemenea risc.

R: Cum credeţi că sunt privite asemenea afirmaţii de către partenerii noştri din NATO? Cum afectează relaţiile cu Europa şi credibilitatea noastră ca ţară?

T. B: Ca diplomat ştiu că e destul de greu să câştigi credibilitate şi e uşor s-o pierzi. De asta sunt întristat constatând că turbulenţele politicii interne au avut un impact extern atât de costisitor. Va trebui acum să presăm din toate părţile guvernul USL pentru ca el să revină nu doar la priorităţile de guvernanţă economică, ci şi la respectarea regulilor minimale ale statului de drept. Nu sunt convins că liderii USL au tras toate concluziile din această psihodramă politică, iar costurile vor fi suportate de către toţi cetăţenii români din ţară şi din diaspora. Spun şi din diaspora în măsura în care orice român din alt stat e pus în legătură automată cu ce s-a întâmplat în România de patru luni de zile. Din acest punct de vedere cetăţenii noştri vor plăti pe nedrept oalele sparte de USL.

R: Dacă Dan Voiculescu declara că se poate lua în calcul o nouă suspendare, premierul Ponta e mai circumspect, spunând că aceasta ar comporta un anumit risc pentru ţară.

T.B: Da. Imediat ce Traian Băsescu s-a întors pentru a-şi continua mandatul legitim, premierul a dat nişte semnale ceva mai conciliante, mai moderate, mai prudente. Însă şi încrederea noastră în ce spune domnul Ponta este mică, pentru că a spus foarte multe lucruri contradictorii. În măsura în care nu-ţi ţii cuvântul, nu poţi pretinde ca lumea să te creadă.

R: Ce părere aveţi despre iniţiativa Uniunii Euroasiatice a preşedintelui Putin - care nu este nouă, ci mai degrabă o fixaţie a Rusiei în ultimii ani. Are şanse să se înfiripeze? Are şanse să ne cuprindă?

T.B: România este ireversibil cantonată în aria occidentală, democratică, euro-americană. Dar ne interesează evoluţiile din est şi din vecinătatea noastră. Aşa încât constatăm că odată cu toate aceste proiecte - Uniunea Euroasiatică, revigorarea CSI, proiectul de uniune vamală - toate pârghiile prin care Moscova încearcă să reconstituie sfera ei tradiţională de influenţă - apar nişte falii geopolitice unde se acumulează tensiuni tectonice. Aţi putut urmări, bunăoară, retorica foarte războinică a Moscovei vis-a-vis de scutul anti-rachetă sau orice proiect NATO la frontierele pe care ea le consideră încă sub controlul propriu. Sigur că e nevoie de dialog între Bruxelles, Washington şi Moscova. Acest dialog există, este instituţionalizat, există şi un format de negociere NATO-Rusia şi cred că dând retorica la o parte, Moscova înţelege interesul de lungă durată de a rămâne într-o bună relaţie cu Uniunea Europeană, Statele Unite şi NATO. Federaţia Rusă a secolului 21 se confrunta cu o serie de probleme: întârziere în dezvoltarea infrastructurii, deşertificarea propriului teritoriu, declinul demografic, competiţia majoră a Chinei şi autonomia tot mai subliniată islamic a marilor state independente apărute în Asia Centrală…

R: Deci, cumva această colaborare i-ar prinde bine.

T.B: Fără îndoială, dar e mult balet diplomatic. Nu trebuie să credem diferite declaraţii de circumstanţă. Cred că analiza geopolitică pe termen lung făcută la Moscova le va recomanda liderilor ruşi continuarea acestei cooperări cu partenerii europeni şi americani.

R: Acum, trecând la noi şi la noua alianţă care s-a format săptămâna trecută aici, care credeţi că sunt şansele de reuşită ale noii coaliţii de centru dreapta, aşa cum se prefigurează în momentul de faţă - PDL, PNTCD, Fundaţia Creştin-Democrată, Iniţiativa Civică, Noua Republică?

T.B: Mi se pare esenţial pentru alegerile din decembrie dar şi pentru următorii ani, să constituim o contra-pondere pe centru-dreapta la USL. USL nu are capacitatea bunei guvernări. Nu are un proiect politic, cu atât mai puţin un proiect naţional.

R: Veţi convinge asta cu date?

T.B: Da. Vedem că au adoptat o linie populistă din care lipsesc politicile publice legate de sănătate, educaţie, de stimularea economiei, a pieţei libere, a competiţiei loiale. Până şi statul de drept, care este soclul prosperităţii capitaliste, a fost periclitat. Deci USL nu este doar cealaltă parte a spectrului politic, e un conglomerat de partide anti-reformiste, cu un discurs anti-european. Putem documenta acest lucru. Alianţa România Dreaptă nu doreşte nici izolarea României, nici stoparea reformelor structurale, de la agricultură, educaţie şi sănătate până la fiscalitate prin apărare sau independenţa justiţiei , care este esenţială pentru bunele reglaje într-o societate.

USL practică un discurs al urii focalizat, în speţă, pe preşedintele Traian Băsescu, dar nu are o ofertă care să le garanteze românilor stabilitate politică şi creştere economică. Au oprit, la ultima rectificare bugetară aproape toate investiţiile, de la metroul din Drumul Taberei şi Centura Bucureştiului până la numeroase lucrări de infrastructură în ţară, necesare pentru a stimula creşterea economică. Deprecierea monedei naţionale este o sancţiune nemeritată pentru milioanele de români îndatoraţi în euro. Vedem că se iau bani de la investiţii şi se mută în ajutoare sociale şi în re-constituirea unui sistem asistenţial, care va adânci deficitul. Aşa încât oferta şi bilanţul de etapă ale USL sunt negative. Pe de altă parte, PDL trebuie să continue o anumită împrospătare, reformă, trebuie să aplice şi un cod de integritate pentru viitorii candidaţi la parlament şi să se alieze în acelaşi timp cu alte forţe de centru dreapta care împărtăşesc aceeaşi viziune şi aceleaşi valori moral-politice şi doctrinare.

Constituirea Alianţei România Dreaptă este deci, firească şi necesară. Sper ca şansele ei să crească constant până la alegerile parlamentare, astfel încât să putem face jocul în viitoarea majoritate.

R: Cum faceţi ca românul să audă aceste lucruri pe care le spuneţi? Cum ajungeţi la inima lui?

T.B: E o misiune dificilă pentru ca societatea e polarizată; foarte mulţi oameni şi-au fixat nişte prejudecăţi politice. Îi văd pe unii buni şi pe alţii răi şi îşi exercită mai puţin discernământul. Mulţi români sunt instalaţi într-o apatie civică soldată cu absenteism masiv. Nu mai votează nimic, sunt dezgustaţi în egală măsură de toate partidele politice. Deci e foarte greu să convingi că vrei altceva, că reprezinţi altceva, că îţi vei ţine promisiunile şi totodată, că nu vei comite nici una dintre erorile şi ororile făcute de politicienii români de azi. Dar avem energia politică de a încerca să-i convingem pe concetăţenii noştri că nu e vorba de a alege, o dată în plus, răul cel mai mic, ci de a stopa o direcţie greşită şi de a relua o direcţie care a fost corectă. E adevărat, PDL-ul s-a erodat pentru că a fost obligat de acordul cu FMI şi de împrejurările economice obiective create de criză, să introducă măsuri de austeritate, care sunt acum adoptate de atâtea multe alte ţări. Ele nu te fac popular, dar acum lumea are în faţă un contrast - a văzut de pildă că USL rămâne în ţintele de deficit convenite cu FMI (pentru că altfel nu avem de unde împrumuta bani).

Pe de altă parte, în loc să se concentreze pe dezvoltarea economică, se revine la statul social masiv, care sufocă economia. USL înlocuieşte responsabilitatea politică internă şi comunitară cu acest discurs populist care promite lucruri irealizabile. Foarte mulţi români şi-au dat seama, dar probabil că erau obosiţi de luptă cu criza economică şi şi-au pus speranţe naive dar masive în USL. Acum, foarte mulţi dintre aceşti compatrioţi au constatat că se scumpesc dramatic facturile la utilităţi sau la benzină. Ce s-a mai compensat la salarii e tocat de inflaţie. Până în decembrie există toate condiţiile pentru că o bună parte dintre cei care susţineau alternativa la fosta guvernare să îşi dea seama că USL nu doar că nu le aduce ceva în plus, dar le coboară şi mai mult nivelul de trai. De aceea e nevoie de efortul unui dialog social intensificat, de convingerea unui număr cât mai mare de alegători că pe partea dreaptă există şi o înnoire, o construcţie nouă, un program politic care va fi pus pe masă, un program de guvernare cu propuneri din toate domeniile, dar şi noi vector de imagine şi totodată responsabilitate. Occidentalismul dreptei nu poate fi pus la îndoială.

Cel puţin din acest punct de vedere, România trebuie să rămână cuplată la familia în care a intrat pentru a reduce decalajul economic dintre noi şi statele fondatoare ale UE.

R: Din păcate USL-ul vine exact pe sentimentalismul românilor şi îi ia de acolo. Exploatează această latură sentimentalistă.

T.B: Dar nu exploatează nici un sentiment pozitiv. Exploatează numai această politică de exercitare a urii, de demonizare a adversarului politic. Această tactică a falimentat.

R: Puteţi să comentaţi un pic despre faptul că Congresul Partidului Socialist nu va mai avea loc la Bucureşti?

T.B: E dovada că PSD e repudiat în propria familie politică. Au încălcat alături de PNL şi PC atât de grav regulile statului de drept încât s-a simţit izolat în propria tabără, la nivel internaţional. Asta e doar o problemă internă a lor, pe mine mă interesează costurile izolării internaţionale ale ţării şi acestea vor fi foarte greu de remediat.

R: Presa occidentală vizează astăzi că politicienii străini evită să fie văzuţi în compania Ponta/Antonescu.

T.B: Toate declaraţiile dlui Antonescu, ca preşedinte interimar, au vădit o stângăcie şi o lipsă de inspiraţie teribilă în materie de relaţii internaţionale. Au dovedit că domnia să nu cunoaşte dosarele, dinamica fiecărei relaţii cu partenerii majori din UE, că nu înţelege interesul nostru obiectiv de a păstra aceste parteneriate cu Franţa, cu Germania, cu Marea Britanie; cu Italia şi Spania, unde avem câte un milion de români. Au făcut declaraţii pentru consum politic intern, demonstrând că şi atunci când se află la comanda ţării se poartă de parcă ar fi rămas în opoziţie şi pe platoul unor televiziuni prietene. Ceea ce dă măsura imaturităţii lor politice şi a lipsei de responsabilitate. Nu ne putem permite să lăsăm ţara pilotată de figuri politice atât de puţin calificate.

R: Sunteţi unul dintre puţinii care s-au declarat nemulţumiţi de PSD-izarea PDL. Acest fenomen a apărut în PNŢCD, PNL şi în toate partidele care au avut o oarecare mărime la un moment dat. Se pare că este o constantă a politicii româneşti, mai degrabă decât vreo greşeală a unei anumite conduceri. Cum se poate evita aşa ceva pe viitor, într-un sistem clientelar ca cel din România, şi cum se poate curăţa un partid de asemenea elemente, odată ce lucrul s-a întâmplat deja?

T.B: Va fi foarte greu să demontăm sistemul neo-feudal al baronilor locali care fac din spate şi agenda politică a guvernelor şi controlează majorităţile din parlament. Ideea descentralizării puterii şi a resurselor financiare către comunităţile locale este perfect creştin-democrată, corespunde principiului european al subsidiarităţii. În practică însă, asistăm la controlul excesiv al fiecărui judeţ de către aceşti baroni, din toate partidele, care de multe ori au interese şi afaceri trans-partinice şi care blochează deopotrivă reforma statului şi pe cea a clasei politice, pentru ca ei trimit oamenii în Parlament şi de acolo în guverne. Va fi necesară o re-împărţire administrativă. Ar fi o manieră de a eficientiza şi absorbţia de fonduri europene şi totodată de a demantela aceste fiefuri. Dar e vorba şi de o reacţie locală. Vedeţi că multe judeţe roşii, de exemplu, care sunt şi cele mai puţin dezvoltate economic (ca din întâmplare) încep să basculeze uşor-uşor spre dreapta. În tot mai multe judeţe ca Vrancea sau Argeş, tot mai multă lume îşi dă seama că aceşti tătuci locali nu le-au adus nimic. S-au îmbogăţit, ţin la distanţă investitorii care nu dau mită şi totodată au generat o caracatiţă clientelară care sufocă libera iniţiativă. Aproape că nu mai poţi să vii pe piaţă cu o nouă întreprindere pentru că nu te lasă jupânul. E un sistem arhaic, fanariot, care e duşmanul de bază al dezvoltării normale a României.

R: Cum credeţi că se poate da o direcţie mai lipsită de amatorism, mai apropiată de morală, de valori, în politica românească?

T.B: Andrei Pleşu se întreba într-un articol, cum ar fi să meargă cineva în Parlament şi să întrebe pe fiecare parlamentar: „dumneata ce ştii să faci?”. Există o contradicţie: dacă te afirmi într-o carieră, nu poţi s-o faci decât ne-fiind în politică. Dacă faci din politică propria ta carieră, poţi intra şi fără calificări. E ceea ce se întâmplă inclusiv şi cu noua generaţie din PSD: nişte studii făcute aşa cum ştim că se fac azi în România, o diplomă de Master sau de doctorat traficată şi bunăvoinţa unui şef de clan sau de partid, care te acceptă, te preia şi te propulsează. Mi se pare că vom ajunge la o elită politică responsabilă, europeană, competentă, doar atunci când presiunea publică va cere partidelor să accepte oameni cu un CV solid. Deci oameni poate un pic mai copţi - nu avem nevoie să avem miniştri de 30 sau 32 de ani - avem nevoie de oameni care pot spune „da, m-am afirmat mai întâi în cariera mea, am demonstrat că sunt o personalitate respectată în comunitatea mea de bază, care este cea profesională, prin urmare am şi competenţe pentru a mă ocupa de binele comun, de administrarea treburilor publice la un nivel superior”.

Faptul că uşile partidelor sunt închise ermetic şi nu sunt deschise decât cu bani şi, pe de altă parte, apar nişte figuri noi care n-au demonstrat nimic, nici în cultură, nici în ştiinţă, nici în meseriile legate de sfera economică sau juridică – explică mediocritatea clasei politice de tranziţie postcomunistă. Din păcate, în guvernele ultimilor 10 ani au pătruns oameni din ce în ce mai slab pregătiţi, cu anumite excepţii, bineînţeles, dar am ajuns să avem miniştri buni cu titlu de excepţie. Partidele au din ce în ce mai puţin capacitatea de a face un guvern din umbră care să prezinte suficientă credibilitate. În momentul în care spui „votaţi-mă, vin la guvernare, asta e echipa cu care vreau să guvernez”, dacă acolo în interiorul oricărui partid ai 15-20-40 de oameni incontestabili, pentru că au o reputaţie profesională solidă, bazată pe fapte şi pe certificate, atunci şi electoratul reacţionează pozitiv. Dacă ştii că şi la externe, la cultură, la sănătate, la agricultură, la transporturi sunt pregătiţi să preia guvernul nişte somităţi, nişte oameni respectabili, atunci evident că neîncrederea se atenuează. Credibilitatea nu poate fi dată decât de acceptarea sau impunerea în politică a unor oameni care au demonstrat ceva în propria meserie.

R: Ar mai fi ceva de adăugat legat de responsabilitatea civică. Cum formăm aceşti oameni? Pentru că foarte mulţi oameni care au avut un rol şi o coloană vertebrală în comunism au fost formaţi şi educaţi înainte de comunism. În comunism a fost ceva degenerat, oamenii care s-au format, cu excepţiile de rigoare, evident, nu au această verticalitate. Cum vă propuneţi să formaţi, ca responsabilitate civică o generaţie care să poată să preia, pentru că ceea ce formăm acea ducem mai departe?

T.B: Să ştiţi că noua generaţie românească e foarte înclinată, pe model occidental, spre viaţa asociativă. Înainte de a-şi lua diploma de licenţă, 80% dintre tineri au fost deja implicaţi în activităţi de voluntariat, în proiecte cu ONG-uri, în asociaţii, fundaţii, etc. Din punctul ăsta de vedere nu stăm chiar aşa rău. Problema e că foarte mulţi tineri nu înţeleg civismul ca pe un complement al politicii. Atunci ar trebui găsit o punte între ONG şi politică. Asta îşi propune şi noua construcţie de centru dreapta, asociind din start anumite structuri civice. Vrea să refacă puntea cu lumea ONG-urilor, pentru că această lume nu trebuie nici anexată politic, dar nici separată de politic. Ea trebuie să modeleze din spate, cu rezervorul ei de experţi şi de voluntari, politicile publice pe care un partid sau altul le promovează din parlament sau de la guvern. Aceasta punte între structurarea civilă a societăţii şi decidentul politic trebuie refăcută. Alianţa România Dreaptă pleacă de la început alături de o serie de ONG-uri. A şi deschis porţile, adică a spus că toţi cei care se recunosc în valorile noastre şi vor să ne sprijine sunt bineveniţi. Nu sunt excluşi, nu facem nici un fel de discriminare. E nevoie, pentru că, uneori, e mai multă expertiză de calitate în ONG-uri decât în cabinetele ministeriale. E o realitate.

R: Asta înseamnă că dvs. faceţi un pas înainte şi ar trebui să facă şi ei, şi ar trebui să fie ceva win-win care să se vadă şi la nivel de societate.

T.B: Sigur, mai ales că creştin-democraţia pe care o promovez prin FCD e centrată pe binele comun. Deci, pe win-win situations. Într-adevăr ai nevoie de o transformare în cultura civică a cetăţenilor români care să le permită să priceapă că, din colaborare, din negociere, din dialog, ies întotdeauna rezultate mult mai bune decât din confruntare, din ruptură şi din adversitate sau din individualismul pur şi dur care te face să nu-ţi mai vezi semenii şi să nu fii capabil să generezi împreună cu ei proiecte.

R: Sau să te situezi într-un turn de fildeş şi să rupi legătura cu oamenii.

T.B: Exact, asta s-a mai auzit ca discurs, dar este reflexul faptului că democraţia şi libertatea se apără la fiecare generaţie, nimic nu e ireversibil de obţinut, deci şi în acest stadiu al dezvoltării sociale, politice, economice a României e nevoie de regăsirea acestor adevăruri de bază, pentru a putea progresa.