Iniţiativa UE privind emisiile de gaze din industrie trebuie să rămână un proiect european, în pofida confuziei actuale(FT)
Închiderea unui furnal de oţel francez săptămâna trecută, pe fondul unui conflict politic intern, a subliniat confuzia unei iniţiative UE privind schimbările climatice de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din industrie, se arată într-un articol publicat de Financial Times (FT).
Fabrica ArcelorMittal din Florange, aflată în regiunea nord-vestică defavorizată a Franţei, se află în centrul unui test de voinţă între un gigant industrial hotărât să menţină profiturile şi un guvern care doreşte să păstreze locurile de muncă, în plină recesiune. Dar fabrica a fost totodată şi singurul candidat viabil pentru a asigura bani dintr-o sumă de peste 1,5 miliarde de euro de la UE pentru a ajuta la dezvoltarea tehnologiei cunoscută sub numele de ''Captarea şi stocarea carbonului'' (CSC).
Săptămâna trecută, compania s-a retras de la preconizarea primei perioade de finanţare, invocând probleme tehnice. Demersul înseamnă că fondul odată conceput ca o modalitate de a ajuta finanţarea a unei duzini de instalaţii-pilot care utilizează tehnologia de captare şi stocare a emisiilor de carbon nu va sprijini nicio instalaţie în prima ei fază. Granturile, care urmează sa fie anunţate săptămâna aceasta, vor merge în schimb pentru proiecte din domeniul energiei regenerabile, precum energia solară şi eoliană.
''În final, niciun singur proiect CSC nu va merge mai departe', a declarat parlamentarul britanic Chris Davies, care a contribuit la stabilirea fondului, cunoscut sub numele de ''NER300''. 'Este o lovitură imensă dată eforturilor de combatere a schimbărilor climatice', a adăugat el.
UE urmează să verse o a doua tranşă din fond - estimată la aproximativ 700 de milioane de euro - anul viitor. Guvernul francez face presiuni puternice pentru ca ArcelorMittal să prezinte un nou proiect de captare a carbonului pentru Florange, pe care compania s-a angajat să-l studieze.
Indiferent care va fi soarta sa, ''NER300'' a confirmat deja o inversare dramatică pentru o tehnologie care a fost odată văzută drept un element de primă mărime al planurilor UE de a conduce lumea în lupta împotriva încălzirii globale.
CSC implică captarea emisiilor de carbon provenite de la instalaţiile industriale şi energetice şi apoi le pompează în cavităţi subterane profunde, astfel încât să nu poată intra în atmosferă. Liderii UE au convenit în 2007 să implementeze până la o duzina de instalaţii-pilot până în 2015, în scopul de a îmbunătăţi tehnologia şi a o face mai eficientă din punct de vedere al costurilor. Cu toate acestea, nu au decis niciodată cum să acorde banii pentru ea.
Davies a umplut acest gol. El a ataşat un amendament la pachetul-reper al blocului privind clima, care le cere statelor membre să îşi reducă emisiile cu 20% de la nivelul din 1990, până în 2020, lăsând la o parte veniturile din licitaţiile de pe piaţa UE a carbonului pentru proiecte pilot CSC.
La preţurile existente pe piaţă, fondul era de aşteptat să genereze aproximativ 6 miliarde de euro. Pentru a câştiga sprijin politic, Davies a fost de acord ca o parte din bani să fie folosiţi, de asemenea, pentru a sprijini proiecte inovatoare de energie regenerabilă.
Dar NER300 a fost condamnat de o serie de factori - toţi datorându-se crizei economice din UE. Încetinirea economică a slăbit activitatea industrială, ducând la un colaps în cererea de permise de carbon, care le permit fabricilor şi altor poluatori să elibereze o tonă de dioxid de carbon pe an, fără penalizare.
Autorizaţiile, care au fost odată aşteptate să aducă peste 30 de euro bucata, au stagnat la sub 7 euro, făcând ca NER300 să fie o fracţiune din dimensiunea sa anticipată. Preţul scăzut al carbonului a făcut să regreseze CSC, deoarece a eliminat o mare parte din stimulentele economice pentru companii de a investi în tehnologia de atenuare a emisiilor lor.
În cele din urmă, criza a lăsat şi guvernele fără bani, ceea ce face mai greu pentru Olanda, Polonia şi România să scoată din propriul buzunar bani pentru a cofinanţa proiectele de captare a carbonului - care se cifrează la 1 miliard de euro sau mai mult - alături de UE. Marea Britanie a mers împotriva tendinţei - pentru moment - angajându-se să finanţeze proiecte fără Bruxelles.
'Este descurajator. Când există o mare de bani care ar putea fi folosiţi ca o subvenţie UE majoră?', a afirmat Davies.
Eric Drosin, director de comunicare pentru ''Zero Emissions Platform'', un grup CSC din industrie, care include Shell şi BP, a susţinut că programul trebuie să fie la scară continentală pentru a reuşi.
'Obiectivul programului demonstrativ CSC al UE a fost de a oferi ceea ce nicinu singur stat membru nu ar putea, la timp, pentru a îndeplini obiectivele UE privind clima, la cel mai mic cost posibil şi la cel mai înalt nivel al împărtăşirii de cunoştinţe', a afirmat Drosin. 'De aceea, acest proiect trebuie să rămână unul european', a subliniat el.
