Înfrângerea surprinzătoarea a lui Carlos Alcaraz la US Open în faţa unui rival slab clasat ridică semne de întrebare
Toată lumea de pe stadionul Arthur Ashe din New York se aştepta să câştige Carlos Alcaraz partida cu Botic van de Zandschulp la U.S. Open.
Atât Alcaraz, cât şi adversarul său, se aşteptau ca lucrurile să se schimbe pe parcursul partidei. Şi, cu siguranţă, publicul care a urmărit pe stadion şi la televizor a crezut acelaşi lucru. La urma urmei, vorbim despre Carlos Alcaraz, un copil-minune în vârstă de 21 de ani cu patru titluri de Grand Slam deja, inclusiv unul la Flushing Meadows în adolescenţă.
Experţii şi o mare parte din public se aşteptau ca el să preia ştafeta de la cei trei titani ai tenisului - Novak Djokovic, Rafael Nadal şi Roger Federer. El era considerat favorit la U.S. Open şi a ajuns în turul al doilea la New York cu o serie de 15 victorii la turneele majore, cu titluri cucerite la Roland Garros în iunie şi Wimbledon în iulie, plus o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Paris.
Însă în partida cu Botic van de Zandschulp (locul 74 ATP), el a cedat în trei seturi, cu surprinzătorul scor de 6-1, 7-5, 6-4.
La conferinţa de presă de după meci, Alcaraz a afirmat: „În loc să fac paşi înainte, am făcut paşi înapoi mental. Nu pot înţelege de ce”, adăugând: „Trebuie să verific ce se întâmplă cu mine”.
Cine este Botic van de Zandschulp?
De cealaltă parte a fileului s-a aflat van de Zandschulp, un olandez în vârstă de 28 de ani, care se gândea serios la retragere în urmă cu câteva luni şi care a venit la US Open cu un bilanţ de 11-18 în acest sezon şi fără victorii consecutive la niciun turneu de nivel superior. O singură dată a ajuns până în sferturile de finală la un turneu de Grand Slam, ajungând în această fază la Flushing Meadows acum trei ani.
Aşa că van de Zandschulp era destul de sigur că natura unilaterală a meciului de joi se va schimba.
De ce a avut Carlos Alcaraz probleme la U.S. Open?
El nu a putut explica cu adevărat de ce nu a reuşit să întoarcă lucrurile sau de ce nu a reuşit să găsească ceva care să funcţioneze.„Astăzi am jucat împotriva adversarului şi am jucat împotriva mea, în mintea mea”, a spus Alcaraz. „O mulţime de emoţii pe care nu le-am putut controla”.
Când un reporter a oferit o posibilă explicaţie - epuizarea după o perioadă plină de activităţi - Alcaraz a recunoscut că programul de tenis pe care l-a numit „atât de strâns” ar fi putut fi prea obositor, trecând de la zgura de la Roland Garros la iarba de la All England Club, la zgura de la Jocurile de vară şi apoi la terenurile hard din America de Nord.
„Probabil, am venit aici cu mai puţină energie decât am crezut că voi avea”, a spus Alcaraz, adăugând:„Nu vreau să spun asta ca scuză”.
Ce urmează pentru Carlos Alcaraz?
Oricum, înfrângerea devastatoare în faţa lui Novak Djokovic în finala olimpică, care l-a lăsat pe Alcaraz în lacrimi, a fost greu de procesat corect. În singurul meci pe teren dur pe care l-a jucat înainte de US Open - o înfrângere în faţa lui Gael Monfils la Cincinnati Open - Alcaraz şi-a pierdut cumpătul, lovindu-şi în mod repetat racheta de teren, reacţie pentru care şi-a cerut ulterior scuze.
Din ultimele patru meciuri, a pierdut trei şi trebuie să găsească o modalitate de a trece peste această perioadă şi de a fi pregătit pentru următorul turneu de Grand Slam, Australian Open, în ianuarie.
Poate că Alcaraz nu ar trebui să fie prea dur cu el însuşi. La urma urmei, trebuie să existe un motiv pentru care doar doi bărbaţi din ultimii 55 de ani au reuşit să câştige campionatele de la Paris, Londra şi New York într-un singur sezon: Rod Laver în 1969 (când a încheiat un Grand Slam pe an calendaristic) şi Rafael Nadal în 2010.
„Trebuie să mă gândesc la asta”, a spus Alcaraz. „Trebuie să învăţ (din) asta ... dacă vreau să mă îmbunătăţesc”.
