În căutarea adevărului. A fost sau nu capabilă România să gestioneze tragedia Colectiv?

A fost sau nu instituit planul roşu de intervenţie? A cerut sau nu România ajutorul UE pentru răniţi? A centralizat cineva informaţiile privind morţii şi răniţii în acele zile? Cine a fost responsabil pentru bâlbele de comunicare între oficiali şi familiile victimelor? De ce nu a fost folosită secţia specială pentru arşi de la Floreasca? Câte paturi pentru arşi avem în ţara asta, pe bune? Acestea sunt doar unele din cele 20 de întrebări puse obsesiv în acele zile fierbinţi de APADOR-CH, la care autorităţile răspund abia acum, şi numai ameninţate cu judecată.

"Peste câteva zile, pe 30 ianuarie 2016, se împlinesc trei luni de la tragedia din clubul Colectiv. Multe lucruri s-au spus în timpul ăsta, despre modul în care autorităţile (nu) s-au descurcat în situaţia dată. Prea multe întrebări au rămas fără răspuns sau au primit răspunsuri diferite, în funcţie de cum s-au priceput să mintă diverşi oficiali.

Trecerea timpului nu pare să ridice, totuşi, valul de ceaţă. Nicio autoritate nu a încercat încă să facă măcar post factum o radiografie a lucrurilor, ca să vedem ce s-a făcut bine, ce s-a făcut rău, ce nu s-a făcut deloc, să învăţăm ceva din tragedia asta şi să ne descurcăm mai bine data viitoare. Am încercat noi, APADOR-CH, să facem asta. Prin urmare, am formulat 20 de întrebări, pe care le-am considerat relevante privind, în special, modul în care au gestionat autorităţile situaţia de la Colectiv.", se arată pe site-ul organizaţiei, Apador.org.

În luna noiembrie 2015, organizaţia a adresat cele 20 de întrebări atât Guvernului (Secretariatului General al Guvernului), cât şi Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Afacerilor Interne. Guvernul a scăpat cel mai uşor, trimiţând cererea de informaţii la MAI şi MS.

Ministerul Sănătăţii a răspuns la doar 2 întrebări din 20, fără a motiva de ce nu răspunde la toate. APADOR-CH a dat în judecată ministerul. Concomitent a adresat şi o reclamaţie administrativă la MS pentru sancţionarea celor vinovaţi de încălcarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, dar fără efect.

MAI a răspuns greu şi în trepte. Iniţial le-a comunicat celor de la APADOR-CH că vor primi un răspuns de la un departament din cadrul ministerului. După circa o lună nu primiseră niciun răspuns, astfel că au formulat o reclamaţie administrativă la MAI pentru sancţionarea celor vinovaţi de încălcarea legii. Ca urmare, organizaţia a primit de la MAI un răspuns, incomplet însă, care se referea numai la 7 întrebări din 20. Aşa că ONG-ul i-a dat în judecată. După ce i-a dat în judecată, MAI a mai trimis nişte răspunsuri la alte câteva întrebări.

Totuşi, cel puţin o întrebare, nu a primit niciun răspuns, nici de la MAI, nici de la MS. În esenţă, întrebarea se referă la motivele pentru care nu a funcţionat la data dezastrului de la Colectiv secţia specială de arşi de la Spitalul de urgenţă Floreasca, secţie care era, oficial, inaugurată de mai multă vreme.

Jurnaliştii de la RISE Project au publicat o anchetă în care dezvăluie un posibil motiv pentru care secţia respectivă nu a funcţionat, motiv pentru care, probabil, nici noi nu am primit un răspuns.

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki pune la dispoziţia opiniei publice informaţiile care, până la această dată, le-au fost comunicate de către cele două ministere.

"Este până la urmă singura radiografie oficială a modului în care a funcţionat sistemul în acele zile. Răspunsurile abundă în cuvinte mari menite să creeze impresia că lucrurile au fost sub control, dar dincolo de ele rămân faptele din acele zile: mulţi dintre cei 63 de decedaţi au murit cu zile, pentru că nu au primit îngrijirile corespunzătoare la timp sau au contractat infecţii spitaliceşti", a transmis organizaţia.