Hannes Swoboda: Critica la adresa guvernului român ce a mers prea departe

Comisarul european pentru justiţie şi drepturi fundamentale, Viviane Reding, a eşuat în abordările sale privind România şi a subminat obiectivitatea modului în care Comisia Europeană a gestionat problema, este de părere Hannes Swoboda, liderul Grupului Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) din Parlamentul European, într-un articol publicat luni de European Voice. Precizând că dificultăţile politice din România sunt complexe, iar guvernul român merită desigur critici pentru că a acţionat cu o prea mare grabă şi fără să-şi fi explicat intenţiile în plan internaţional, Swoboda a apreciat că Reding a reacţionat ca şi cum guvernul ar fi fost principala şi singura cauză de îngrijorare, ignorând abuzurile în funcţie pentru care preşedintele Traian Băsescu a fost găsit vinovat de către Curtea Constituţională din România. Redăm în continuare articolul.

Comisia Europeană trebuie să acţioneze mai bine în gestionarea unor viitoare crize constituţionale decât a făcut-o în cazul României. José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a avut dreptate cu siguranţă când a afirmat în discursul său privind ''Starea Uniunii'', de săptămâna trecută, că avem nevoie de o Europă mai integrată şi mai democratică.

Situaţia critică din zona euro înseamnă ca ne confruntăm acum cu o alegere inevitabilă între continuarea integrării şi inevitabilitatea dezintegrării. Ştim că trebuie să avansăm, dar putem face acest lucru doar pe baza consensului. Asigurarea acestui consens va fi o provocare uriaşă, care necesită un echilibru delicat între diverse tradiţii naţionale şi politice care alcătuiesc continentul nostru. Poate reuşi, prin urmare, numai dacă Uniunea Europeană este în măsură să construiască o legitimitate populară reală.

Acesta este motivul pentru care mulţi dintre noi suntem preocupaţi de recenta gestionare de către Comisie a crizei constituţionale din România şi sperăm că Barroso va încerca să tragă o linie sub ea atunci când se va întâlni cu premierul român Victor Ponta, astăzi (luni, 17 septembrie n.r.)

Este, desigur, esenţial într-un sistem al suveranităţii împărtăşite că trebuie să existe cea mai mare încredere posibilă în integritatea democratică a ţărilor participante. Este de asemenea clar că instituţiile UE trebuie să aibă un rol important în protejarea standardelor democratice. Dar seriozitatea acestei sarcini implică şi responsabilitatea suplimentară de a fi corecţi cu scrupulozitate şi nepărtinitori în evaluarea argumentelor şi contra-argumentelor unor diferite forţe politice. Pe fondul acestui standard ridicat, comisarul responsabil - Viviane Reding, comisarul european pentru justiţie şi drepturi fundamentale - a eşuat în abordările sale privind România şi a subminat obiectivitatea modului în care Comisia a gestionat problema. Implicaţiile sunt îngrijorătoare.

Focalizare greşită

Dificultăţile politice din România sunt complexe. Guvernul român merită desigur critici pentru că a acţionat cu prea mare grabă şi fără să-şi fi explicat intenţiile în plan internaţional.

Dar Reding a reacţionat ca şi cum guvernul ar fi fost principala şi singura cauză de îngrijorare. Ea a ales să ignore abuzurile în funcţie pentru care preşedintele Traian Băsescu a fost găsit vinovat de către Curtea Constituţională din România, încercările sale repetate de a influenţa sistemul judiciar, refuzul său de a respecta limitele autorităţii sale constituţionale şi refuzul său de a accepta voinţa majorităţii din Parlament.

Coaliţia majoritară formată din liberali şi social-democraţi a fost perfect îndreptăţită să-l suspende pe Băsescu în conformitate cu prevederile Constituţiei române. Aşa cum a confirmat Curtea Constituţională, ei au urmat regulile în fiecare etapă, asigurând o majoritate parlamentară, organizând un referendum şi respectând rezultatul. Faptul că Reding a descris acest lucru ca o tentativă de 'lovitură de stat' a fost iresponsabil şi jignitor, mai ales că a repetat acest lucru cu mai multe zile înainte de referendum.

Cei care au sprijinit suspendarea lui Băsescu şi-au exercitat drepturile democratice în mod paşnic.

Una dintre plângerile principale ale Comisiei a fost folosirea unei ordonanţe de urgenţă pentru a modifica legea privind referendumurile prin eliminarea pragului de participare de 50% plus unu. Faptul că prin aceasta s-a anulat o schimbare făcută cu câteva săptămâni mai devreme de Băsescu, tot prin ordonanţă de urgenţă, nu a fost menţionat. Acest lucru evidenţiază o neconcordanţă serioasă. În timp ce emiterea câtorva ordonanţe de urgenţă de către noul guvern a fost prezentată ca o ameninţare la adresa democraţiei, sutele de ordonanţe emise de Băsescu în timpul mandatului său au fost considerate nedemne de a fi menţionate, pentru a nu mai spune de a fi criticate.

Prin faptul că a cerut revenirea la pragul referendumului, Comisia a forţat România să accepte o regulă care pune în discuţie normele europene democratice stipulate de Comisia de la Veneţia şi care nu se aplică în niciun alt stat membru. În pofida unui vot în proporţie de 87% în favoarea suspendării, poporul român se găseşte acum împovărat cu un preşedinte pe care în mod evident nu îl doreşte şi este posibil ca incertitudinea politică să continue.

Din această cauză, mulţi români au ajuns la concluzia că intervenţia Comisiei a avut mai puţin de-a face cu aplicarea standardelor democratice decât cu menţinerea la putere a unui aliat politic din Partidul Popular European (PPE) conservator. Impactul negativ asupra opiniei publice româneşti este deja clar. Încrederea în Uniunea Europeană, care a scăzut deja după aderare, a scăzut cu încă 10 puncte procentuale în vară. Dacă aceasta este o victorie pentru democraţie, demos-ul nu este de acord în mod evident.

Poziţionare într-o situaţie de succes democratic

Liderii PPE care se reunesc luna viitoare la Bucureşti ar trebui să fie atenţi să nu repete tonul triumfalist al unora dintre declaraţiile lor recente. Pretenţia lor de poziţionare într-o situaţie de succes democratic va deveni absurdă prin prezenţa premierului ungar Viktor Orban. Încălcările libertăţilor mass-media şi independenţei judiciare de către acesta au fost tratate cu o extraordinară clemenţă în comparaţie cu atacurile îndreptate împotriva lui Ponta, omologul său român. La fel ca în cazul lui Silvio Berlusconi, ale cărui eforturi de a intimida domeniul judiciar şi de a evita tragerea la răspundere pe vremea când era premier al Italiei au devenit legendare, simţul ultrajului democratic al PPE pare foarte selectiv.

Comisia trebuie să acţioneze mai bine în gestionarea unor crize similare pe viitor. În special, să elimine suspiciunea de partizanat prin extinderea dialogului şi acţionând în consultare cu Parlamentul European şi cu grupurile politice reprezentate acolo. Dacă nu va face acest lucru, toţi vom plăti preţul pierderii încrederii şi al scăderii legitimităţii. Europa unită şi democratică avută în vedere de Barroso nu poate fi proprietatea unei instituţii, a unei familii politice sau a unui grup de ţări. Poate fi construită doar dacă toţi europenii sunt pregătiţi să lucreze împreună pentru aceeaşi viziune.