Grăsimile saturate, reevaluate: noi descoperiri pun la îndoială recomandările de până acum
alte articole
Dafne Wiswell ştia că tatăl ei, pasionat de mâncarea nesănătoasă, nu ar fi reuşit să respecte sfatul cardiologului şi să urmeze o dietă mediteraneană. Aşa că ea şi sora ei l-au ajutat pe Fred să înceapă o dietă pe care ar fi mai probabil să o aprecieze: bogată în alimente de origine animală, cu multă carne de vită şi brânză — şi doar legumele verzi pe care le tolerează. Când Fred o respectă, biomarkerii lui cardiovasculari sunt mai buni.
„E destul de uimitor”, a declarat Wiswell pentru The Epoch Times, adăugând că energia tatălui ei creşte şi greutatea lui revine la un nivel mai sănătos atunci când respectă dieta.
Planul lui Fred contrazice recomandările nutriţionale pentru sănătatea inimii cunoscute de decenii, care îndemnau la consumul redus de carne roşie şi alte surse de grăsimi saturate. Însă pentru Fred, care a suferit 10 intervenţii de implantare de stenturi, dieta reprezintă o îmbunătăţire nutriţională faţă de obiceiurile sale obişnuite.
Deşi dieta lui Fred nu este ideală pentru toată lumea, ea evidenţiază problemele legate de abordarea îngustă pe care recomandările nutriţionale au avut-o de zeci de ani în ceea ce priveşte grăsimile saturate.
Iar un nou studiu norvegian sugerează că ştiinţa din spatele dietelor precum cea a lui Fred este mult mai complexă decât au sugerat de mult timp recomandările de zeci de ani de privind sănătatea inimii.
O abatere de la normă
Actualele recomandări nutriţionale din SUA recomandă ca nu mai mult de 20 de grame — sau 10% din caloriile zilnice — să provină din grăsimi saturate. Sfaturile pe care le-am auzit de zeci de ani sună astfel: înlocuieşte untul cu ulei vegetal la gătit, mănâncă pui şi peşte în loc de carne de vită şi consumă nuci ca gustare, în loc de brânză.
Studiul a mers în direcţia opusă. Participanţii cu obezitate şi-au dublat cantitatea de grăsimi saturate din dietă, consumând peste 30% din caloriile zilnice sub formă de grăsimi saturate. Aceştia au urmat diete cu conţinut redus de carbohidraţi, care reprezentau mai puţin de 10% din aportul caloric. Pentru comparaţie, altor două grupuri li s-au atribuit diete bogate în carbohidraţi. Toate cele trei grupuri au consumat aceeaşi cantitate de proteine, au limitat zahărul adăugat la cel mult 2% din totalul caloriilor şi au consumat aproximativ 17 uncii de legume zilnic.
Măsurătorile lipidelor — colesterolul şi trigliceridele — au fost efectuate de mai multe ori pe parcursul a doi ani.
Cei care au urmat dieta cu conţinut redus de carbohidraţi şi bogată în grăsimi au înregistrat o scădere a trigliceridelor — o formă de grăsime pe care organismul o foloseşte pentru a stoca energie — cu 20% până la 35%, iar lipoproteinele cu densitate mare (HDL), adică colesterolul „bun”, au crescut cu 5% până la 18%. Cu toate acestea, lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL), sau colesterolul „rău”, au crescut cu 5% până la 10% în acest grup. Aceasta este cifra care îi îngrijorează pe cardiologi. Se consideră că particulele de LDL pătrund în pereţii arteriali, declanşează inflamaţia şi formează plăci. Dacă o placă se rupe sau se erodează, poate bloca fluxul sanguin către inimă şi poate provoca un atac de cord.
LDL nu spune totul
LDL măsoară cantitatea de colesterol transportată de aceste particule, în funcţie de greutate, nu numărul de particule existente. Un alt marker, apolipoproteina B (ApoB), ajută la estimarea numărului de particule care pot forma plăci, deoarece fiecare particulă lipidică transportă exact o moleculă de ApoB. Un număr mai mare de particule înseamnă şanse mai mari de formare a plăcilor. Problema este că apoB nu face parte dintr-un profil lipidic standard; este un test mai avansat, care devine din ce în ce mai frecvent.
În acest studiu, ApoB, care de obicei creşte odată cu LDL, nu a crescut în grupul cu dietă săracă în carbohidraţi şi bogată în grăsimi, chiar dacă LDL a crescut. Autorii afirmă că creşterea LDL pare să provină de la particule mai mari. „Acest model poate reflecta o gestionare mai eficientă a lipidelor şi justifică investigaţii suplimentare privind implicaţiile dietei asupra sănătăţii”, au scris autorii. O creştere a LDL nu ar trebui considerată un factor de risc în sine fără a se analiza şi alţi biomarkeri, au menţionat aceştia într-un comunicat de presă.
„Cred că este cu adevărat fascinant şi nu face decât să pună în lumină faptul că această ştiinţă evoluează şi, cu cât aflăm mai multe despre lipide, cu atât descoperim mai multe şi trebuie să continuăm să învăţăm”, a declarat pentru The Epoch Times Monika Jacobson, o dieteticiană care lucrează la reducerea nivelului de lipide împreună cu pacienţii de la Centrul de Prevenţie pentru Sănătatea Inimii şi a Creierului.
Întrebări fără răspuns privind bolile cardiace
Atât cardiologul dr. Jared Spitz, cât şi Jacobson au subliniat câteva limitări:
Rezultate privind bolile cardiace: Studiul a monitorizat markerii sangvini, nu atacurile de cord.
„Până când nu vom avea dovezi, în acest tip de populaţie, că acest tip de dietă şi schimbările asociate reduc efectiv ceea ce ne preocupă, adică atacurile de cord, cred că tratarea agresivă a colesterolului LDL va rămâne în continuare obiectivul terapiei noastre”, a spus Spitz.
Abandonul: Dintre cei 193 de adulţi care au început studiul, 30% au rămas la 12 luni şi 16% la doi ani, fiecare grup pierzând un procent similar până la sfârşitul studiului. Persoanele care rămân într-un studiu privind dieta diferă adesea de cele care renunţă, ceea ce poate denatura rezultatele.
Alimentaţia auto-raportată: Participanţii şi-au înregistrat propriile jurnale alimentare timp de trei zile la fiecare două săptămâni.
Grup restrâns de participanţi care au finalizat studiul: „Una, două, trei persoane pot denatura datele în mod considerabil”, a spus Jacobson, „şi, prin urmare, pot face ca un rezultat să pară mai semnificativ din punct de vedere statistic”.
Ea a adăugat că nutriţia este greu de studiat, deoarece cercetătorii nu pot ţine oamenii închişi acasă şi nu pot monitoriza tot ce mănâncă timp de ani de zile.
Grăsimile saturate sunt oare problema?
Dacă grăsimile saturate în sine cresc riscul de boli cardiace este o dispută de lungă durată. O analiză publicată în revista „Advances in Nutrition”, care a analizat 31 de publicaţii acoperind 32 de analize sistematice şi meta-analize, nu a găsit nicio legătură consistentă între consumul de grăsimi saturate şi bolile cardiovasculare sau decesul. Două analize au constatat efecte nocive; trei au constatat efecte benefice asupra accidentului vascular cerebral; iar majoritatea celorlalte nu au raportat nicio asociere semnificativă sau au prezentat rezultate mixte. Autorii au afirmat că rezultatele neutre ridică semne de întrebare cu privire la dovezile care leagă grăsimile saturate de bolile cardiovasculare.
Cardiologul dr. William Davis, autorul cărţii „Wheat Belly”, care promovează o dietă fără cereale, merge şi mai departe. El a afirmat că nu s-a stabilit niciodată o legătură de cauzalitate, iar LDL este un indicator de risc defectuos.
Davis a declarat pentru The Epoch Times că bazarea pe creşterea colesterolului LDL pentru a face legătura între grăsimile saturate şi bolile de inimă a condus cercetătorii pe o cale greşită timp de decenii. „Acest studiu contribuie la consolidarea ideii de a renunţa treptat la această concepţie”, a adăugat el.
El recomandă eliminarea cerealelor şi a zahărului şi consumul de carbohidraţi bogaţi în nutrienţi care alimentează microbiomul intestinal, precum legumele rădăcinoase, leguminoasele, mazărea şi frunzele de păpădie.
Ce înseamnă acest lucru în practică
Nici Spitz, nici Jacobson nu intenţionează să-şi schimbe recomandările privind menţinerea unui nivel scăzut de grăsimi saturate.
Jacobson recomandă aproape tuturor pacienţilor să urmeze o dietă mediteraneană, apoi ajustează aportul de grăsimi şi carbohidraţi pe baza testelor genetice (genotipul ApoE), care pot prezice modul în care o persoană răspunde la grăsimile din alimentaţie. Aproximativ 60% dintre pacienţii ei au un genotip care, potrivit ei, răspunde cel mai bine la dieta mediteraneană. Alţii ar putea avea nevoie să-şi reducă şi mai mult aportul de grăsimi.
Spitz a adăugat că popularitatea dietelor bogate în grăsimi şi sărace în carbohidraţi stârneşte un interes pe care medicii nu îl pot ignora — chiar dacă consideră că este riscant pentru sănătatea cardiacă
„Este nevoie de o înţelegere aprofundată a modului în care reacţionează diferite persoane şi, poate, de înţelegerea motivaţiei pacienţilor”, a spus el.
În cazul lui Fred, înlocuirea fast-food-ului şi a gustărilor ultraprocesate din perioada în care lucra ca şofer de camion cu alimente integrale i-a îmbunătăţit biomarkerii şi starea generală de sănătate, a spus fiica sa. Problema este ce se întâmplă apoi: se simte mai bine, revine la mâncarea nesănătoasă şi are nevoie de un alt stent. Este frustrant să vezi asta, a spus fiica sa, pentru că este clar că dieta ajută.
