Foşti colegi unionişti de-ai lui George Simion se disociază de el: Prin faptele şi declaraţiile sale nu urmează modelul marilor luptători pentru unirea românilor

Mai mulţi foşti voluntari ai mişcării unioniste între anii 2007 şi 2019 şi în special ai Platformei Unioniste Acţiunea 2012 în perioda în care aceasta era condusă de George Simion se dezic de liderul AUR:

"Prin faptele şi declaraţiile sale actuale, domnul George Simion nu urmează modelul marilor luptători pentru unirea românilor, ci pe cel al unor personaje devenite de tristă amintire încă din timpul vieţii, precum politicianul moldovean Iurie Roşca, purtător de drapel al unionismului în anii de final ai mileniului trecut, care acum două decenii a pus umărul la reinstaurarea şi menţinerea timp de nouă ani a unei guvernări comuniste pro-ruse la Chişinău şi care s-a dezis de România şi de unionism, context în care s-a dovedit că era agentul acoperit al Federaţiei Ruse", transmit aceştia.

Redăm scrisoarea deschisă a foştilor voluntari, remisă redacţiei noastre:

"Subsemnaţii, foşti voluntari ai mişcării unioniste între anii 2007 şi 2019 şi în special ai Platformei Unioniste Acţiunea 2012 în perioada anilor 2011-2018, dorim să atragem atenţia asupra faptului că dezideratul reunificării dintre Republica Moldova şi România, pe care l-am servit cu toată energia noastră şi căruia îi rămânem pe deplin dedicaţi, nu este apanajul unui anumit lider politic, unui anumit sau anumitor partide politice, indiferent cât de mult au făcut pentru această cauză persoane din componenţa acestora la un moment dat ori într-o anumită parte a trecerii lor prin viaţă. Nimeni nu poate monopoliza unionismul 'pe persoană fizică'!

În realitate, unirea este obiectiv naţional, este parte esenţială a proiectului de ţară şi trebuie să se bucure de deschidere din partea tuturor partidelor politice şi a tuturor titularilor sau candidaţilor din diferite demnităţi şi funcţii. După cum putem citi în Declaraţia nr. 1/27 martie 2018 privind celebrarea unirii Basarabiei cu ţara-mamă, România, la 27 martie 1918: '(...) Parlamentul României, constituit în Şedinţa solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă, astăzi, 27 martie 2018: (...) - consideră că fiind pe deplin legitimă dorinţa acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care susţin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române şi subliniem că acest act depinde de voinţa acestora,

şi

– declară că România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinţei suverane a acestora. (...)'

Contrar a ceea ce susţine candidatul la Preşedinţia României, domnul George Simion, precum şi diverşi acoliţi ai domniei sale, nu există nicio incompatibilitate între dezideratul unirii şi cel al integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, ci numai complementaritate. Nu înţelegem de ce foştii noştri colegi în ale unionismului susţin astfel de teze care subminează ideea unionistă, care o aliniază discursului antieuropean al Federaţiei Ruse, sau unor teorii ale conspiraţiei ridicole privind vaccinurile, 'globaliştii', Comisia Europeană, societatea civilă 'soroşistă', 'sataniştii', comunitatea LGBTQI etc.

De asemenea, extrem de toxică este şi ideea domnului George Simion de a opri sprijinul financiar şi de orice fel al României pentru Republica Moldova, pentru a o şantaja în a accepta Unirea. În primul rând, nu este nimic fratern şi patriotic în a-ţi lăsa de izbelişte conaţionalii pentru a-i forţa să facă ceva ce ar trebui să facă pentru că aşa vor ei. Mai mult, nu este sub nicio formă iubire să-ţi abandonezi aproapele în momentul cel mai periculos pentru el, când vârtejul unui război crâncen ar putea să-l absoarbă oricând.

Un astfel de discurs nu face decât să hrănească propaganda antiromânească de sorginte rusească din Republica Moldova despre 'fasciştii români', care vor să cotropească plaiurile moldoveneşti şi să le supună locuitorii la fel de fel de abuzuri şi de brutalităţi (arhetipul 'jandarmului român', pe care-l agita în perioada Centenarului 2018 fostul preşedinte pro-rus Igor Dodon).

Prin faptele şi declaraţiile sale actuale, domnul George Simion nu urmează modelul marilor luptători pentru unirea românilor, ci pe cel al unor personaje devenite de tristă amintire încă din timpul vieţii, precum politicianul moldovean Iurie Roşca, purtător de drapel al unionismului în anii de final ai mileniului trecut, care acum două decenii a pus umărul la reinstaurarea şi menţinerea timp de nouă ani a unei guvernări comuniste pro-ruse la Chişinău şi care s-a dezis de România şi de unionism, context în care s-a dovedit că era agentul acoperit al Federaţiei Ruse.

Toate acestea nu fac decât ca unionismul să pară, prin asociere, o idee nebunească sau prostească ori ambele, apanajul unor agitatori populişti şi extremişti, aliniaţi cu sau fără ştiinţa lor principalului inamic istoric al naţiunii române din ultimele trei veacuri. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!

România există pentru că generaţia revoluţiei de la 1848, aşa-numiţii paşoptişti, au conceput şi apoi au trecut cu mult curaj la realizarea proiectului de ţară al unui stat modern, integrat în Europa civilizată, suveran, independent şi reunind majoritatea teritoriilor cu populaţie preponderentă românească sau legate prin istoria lor de spaţiul etnogeografic românesc. Această generaţie a realizat Unirea Principatelor în 1859, reformele din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, aducerea prinţului străin şi adoptarea primei Constituţii moderne în 1866, obţinerea independenţei în 1877-1878, constituirea Regatului României în 1881, modernizarea accelerată din perioada La belle epoque.

Apoi, generaţia Marii Uniri a continuat proiectul de ţară, trecând România prin al doilea război balcanic (1913), războiul de reîntregire (1916-1920), care se suprapune parţial cu primul război mondial, realizând cele trei etape ale Marii Uniri din 1918, apoi reforma agrară din 1919-1921, introducerea votului universal în 1919, adoptarea Constituţiei din 1923 şi în cele din urmă gestionând perioada de mare înflorire economică şi culturală dintre cele două războaie mondiale.

Eroii din perioada celui de-al doilea război mondial au luptat pentru a înlătura consecinţele agresiunii din toate direcţiile care a ciuntit hotarele româneşti în tragicul an 1940 şi în parte au reuşit (readucerea acasă a Transilvaniei de Nord), au rezistat fascismului şi apoi comunismului totalitar, mulţi dintre ei sfârşind printre cei un milion de oameni ucişi în genocidul declanşat de partidul comunist, subiect al unor nostalgii ridicole la unii dintre politicienii zilelor noastre.

În 1989, din nou şi cu un preţ de sânge, România şi Republica Moldova şi-au regăsit drumul către proiectul de ţară. Şi cu multe stângăcii şi ezitări şi cu tot sabotajul din partea unor reţele toxice moştenite din comunismul naţional, respectiv sovietic, dar şi al Federaţiei Ruse al cărei prim război de agresiune asupra unei alte foste republici sovietice s-a desfăşurat pe Nistru în 1992, au reuşit să urmeze acest drum până în punctul în care ne aflăm. Pactul de la Snagov (1995), aderarea României la NATO (2004), aderarea României ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene (1 ianuarie 2007) au reprezentat acumulări istorice care au adus României cea mai mare dezvoltare pe care a cunoscut-o în istoria sa de până la momentul prezent. Pentru Republica Moldova drumul a fost şi mai dificil şi sinuos, dar în anul 2023 s-a ajuns la invitarea sa pentru a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi, concomitent, la eliminarea din Constituţia acesteia a ficţiunii staliniste absurde a „limbii moldoveneşti”.

Următorul pas logic va fi Unirea liber consimţită a celor două state româneşti, în graniţele lor recunoscute internaţional, care neîndoios se va întâmpla atunci când va exista masa critică necesară în rândul locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului şi când contextul regional şi general va fi unul favorabil.

Considerăm că Unirea nu va putea fi vreodată făcută prin asocierea cu personaje corupte, sulfuroase, provenite din structuri de represiune din epoca comunistă şi cu atât mai puţin cu propagandişti ai Kremlinului. Astfel de indivizi sunt în totală antiteză cu năzuinţele românilor de dincoace şi de dincolo de Prut, cât şi cu cele ale cetăţenilor de alte etnii din Republica Moldova.

În consecinţă, considerăm absolut necesară reaşezarea unionismului pe bazele sănătoase de la care a pornit cândva, la începutul acestui mileniu, şi îi chemăm alături de noi pe toţi mai vechii sau mai noii voluntari rămaşi cu inima curată", transmit unioniştii.

Semnează:

Semnează:

1. Alexandru Cristian Surcel

1. Şerban Laurenţiu Anghel

1. Sânziana-Cristina Dobrovicescu

1. Ştefan Sabin Gazea

1. Constantin Niculae

1. Mihai Dumitru

1. Cornea Ecaterina (Vulpiţa)

8 Cazanaru Emilia

9 Dan Nicu

10. Mirela Patru

11. Mihai Vija

12. Gabriel Ursescu

13. Adrian Popescu

14. Cristian Popescu

15. Alexandru Alexe

16. Ina Paladi

17. Victoria Grosu Vremeş

18. Gheorghe Grosu

19. Dan Valentin Mirca