Fost procuror care a demisionat după 12 ani de magistratură, în dialog cu ND: Înalta Curte şi Curtea de Apel Bucureşti sunt controlate

Alexandru Oancea, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, funcţie din care a demisionat toamna trecută după 12 ani de magistratură, participant la întâlnirea magistraţilor cu preşedintele Nicuşor Dan, confirmă acuzaţiile din documentarul Recorder.

Fostul procuror a explicat că Înalta Curte şi Curtea de Apel Bucureşti sunt capturate şi că justiţia nu se poate regla având în vedere gradul de degradare al lucrurilor.

„Cu excepţia măririlor salariale care au avut loc în această perioadă, tot ceea ce s-a întâmplat în legislaţie, în organizarea judiciară a fost după mine un efort din partea mai multor instituţii, grupuri de interese, pentru a ajunge la starea la care am ajuns astăzi. (...) Înalta Curte şi Curtea de Apel Bucureşti sunt instituţii cheie care, nu mă feresc s-o spun, sunt controlate şi acest control implică foarte multe lucruri”, mai spune fostul procuror, indicând şi mecanismele prin care anomaliile din sistem pot fi corectate, iar găştile îndepărtate de la butoane.

Redăm discursul fostului procuror, citat de Podul.

I-am ascultat pe distinşii mei colegi. Le împărtăşesc întru totul opiniile. Mă gândeam ce aş putea aduce în plus faţă de ce s-a scris şi s-a spus deja. Poate ar fi bine să mă refer puţin la situaţia mea personală.

În primul rând, din cauza situaţiei în care mă aflu, cred că sunt cel mai puţin curajos dintre participanţii la această discuţie, pentru că, nemaifiind magistrat, nu risc, aşa cum riscă colegii mei, repercusiuni în ceea ce priveşte cariera profesională. Am libertatea de a vorbi deschis cu privire la chestiuni pe care poate ei, deşi cred că le cunosc, au avut obligaţia legală de-a dreptul (....neinteligibil).

Motivul pentru care am ajuns în această profesie, dacă puteţi crede, este spiritul civic.

Am absolvit facultatea în 2008. Abia în 2013 m-am înscris la Institutul Naţional al Magistraturii pentru prima dată, am fost admis, am absolvit. Era o perioadă în care, contrar situaţiei din 2008, era o perioadă în care părea că în această ţară lucrurile merg într-o direcţie corectă în ceea ce priveşte justiţia, că se doreşte într-adevăr ca justiţia să funcţioneze

Pe parcursul celor doisprezece ani, dacă includem şi perioada de INM cât am fost magistrat, vă spun cu toată sinceritatea, senzaţia mea este că nu s-a schimbat nimic în bine în ceea ce priveşte justiţia, ci dimpotrivă.

Mă refer în primul rând la justiţia penală, pentru că asta e latura care m-a pasionat şi m-a interesat. Cu excepţia măririlor salariale care au avut loc în această perioadă, tot ceea ce s-a întâmplat în legislaţie, în organizarea judiciară a fost după mine un efort din partea mai multor instituţii, grupuri de interese, pentru a ajunge la starea la care am ajuns astăzi.

Ăsta este motivul principal pentru care mi-am înaintat demisia. Pentru că nu mă mai regăsesc în acest sistem şi nu cred, din păcate, nu cred că se poate schimba ceva într-un timp relativ scurt.

Colegul care vorbise anterior a spus că se află aici pentru că se preconizează că va mai sta mult timp în profesie şi este interesat de soarta justiţiei.

Eu mă aflu aici pentru că nu mai sunt în profesie, dar sunt interesat de soarta justiţiei, pentru că ne priveşte pe toţi.

Justiţia nu e pentru magistraţi! E pentru orice cetăţean al acestei ţări. Nu este normal, nu este firesc punctul în care se află. În reportajul Recorder s-a vorbit foarte mult despre situaţia de la Înalta Curte şi Curtea de Apel Bucureşti. Pe bună dreptate. Sunt instituţii cheie care, nu mă feresc s-o spun, sunt controlate şi acest control implică foarte multe lucruri.

Dar de unde poate veni schimbarea? Pentru ca aceşti oameni care au ajuns acolo nu au ajuns acolo, într-un mod artificial, într-un mod aleatoriu. Au fost ajutaţi să ajungă acolo prin diferite mecanisme.

Spuneaţi, domnule preşedinte, că aşteptaţi ca, cel puţin asta am citit în presă, aşteptaţi ca justiţia să se autoregleze, să se autoguverneze.

Din păcate, acest lucru nu mai este posibil, în forma în care se prezintă lucrurile în prezent. De ce spun asta? Pentru ca toate pârghiile în ceea ce priveşte organizarea judiciară, promovarea în carieră sunt deţinute în puncte cheie din acest sistem.

CSM-ul, Înalta Curte, Curţile de Apel deţin controlul. Dau un exemplu doar exemplul CSM-ului. O să constataţi că în CSM, la secţia de judecători, cinci dintre aceştia, deci majoritatea, provin de la Înalta Curte şi de la Curţile de Apel.

Deci CSM-ul nu are reprezentativitate în ceea ce priveşte magistraţii în această ţară. CSM-ul are o majoritate în secţia de judecători, care este reprezentată de o minoritate a judecătorilor din ţară, care sunt de la Curţile de apel şi Înalta Curte. Exact punctele cheie ale sistemului.

Eu nu mă aştept ca persoanele vizate de reportajul Recorder să vină şi să-şi dea demisia având un subit acces de conştiinţă civică. Cu siguranţă nu se va întâmpla asta.

Şi atunci întrebarea este care e mecanismul, şi dacă există vreunul, ca lucrurile să intre pe un făgaş normal?

Eu nu îl văd în acest moment...pentru că CSM controlează Inspecţia judiciară. Inspecţia judiciară este aservită CSM-ului. În CSM, Înalta Curte şi Curţile de Apel deţin majoritatea. Ce ar trebui, să se ancheteze singuri? Să se cerceteze singuri? Nu este posibil. Nu există mecanismele pentru a remedia această situaţie.

Şi atunci întrebarea este unde s-ar putea interveni şi dacă se poate şi acolo. E necesară o intervenţie legislativă. Întrebarea este clasa politică îşi doreşte această intervenţie legislativă? Care este principala beneficiară a sistemului?

Părerea mea este că nu. Îmi pare rău că sunt atât de tranşant, de cinic, dar asta este realitatea. Şi, repet, sunt convins că aceste opinii sunt împărtăşite de colegii mei, dar nu o pot spune. Când spun clasa politică, domnule preşedinte, nu mă refer niciun caz şi în instituţia prezidenţială, nici la toate instituţiile care participă la viaţa publică, doar acele care deţin o majoritate. Dar asta este întrebarea: se poate, în mod concret alcătui o majoritate parlamentară care să îşi dorească cu adevărat să schimbe situaţia din justiţie? Asta este întrebarea.

Şi aşteptarea mea, dacă îmi permiteţi, de la instituţia prezidenţială este să exercite în măsură posibililor, pentru că ştiu foarte bine care sunt atribuţiile şi cât de limitate sunt puterile preşedintelui României, să exercite această presiune, să spunem, publică, pentru ca instituţiile care pot schimba ceva să o facă, chiar dacă nu îşi doresc neapărat acest lucru.

Nu văd altă soluţie, îmi pare rău.