Expert în spaţiul ex-sovietic, analiza momentului. "Ăsta e meciul lui Putin / Bombardând rafinăriile, ucrainenii au declanşat o criză în Rusia"

Armand Gosu (Florin Chirila\Eppch Times)
Andrei Pricopie
06.10.2025
Armand Gosu (Florin Chirila\Eppch Times)
Andrei Pricopie
06.10.2025

Expertul în spaţiul ex-sovietic Armand Goşu a remarcat, la postul B1 TV, că preşedintele rus Vladimir Putin continuă să escaladeze tensiunile cu Occidentul, mizând pe un război de uzură şi pe prăbuşirea Ucrainei, deşi realitatea de pe front îi contrazice aşteptările.

Istoricul consideră că liderul de la Kremlin trăieşte într-o „paradigmă a Primului Război Mondial”, convins că Rusia va obţine victoria prin rezistenţă şi sacrificiu, în timp ce ignoră complet realitatea economică şi militară.

De asemenea, analistul a subliniat că Putin se bazează în continuare pe sprijinul Chinei şi pe pasivitatea Occidentului, în timp ce populaţia rusă începe abia acum să resimtă efectele directe ale războiului.

Redăm mai jos intervenţia expertului

Jurnalistă: Şi va accepta Putin ca Occidentul să susţină în continuare Ucraina sau va plusa?

Armand Goşu: Evident că nu va accepta. Deocamdată plusează, creşte tensiunea. Numai că nici nervii noştri nu sunt aşa fragili. Am mai văzut personaje... Sigur, suntem mult mai comozi, suntem învăţaţi cu un anumit confort, ne deranjează. Cum adică să dormi pe nişte paturi de campanie pe aeroportul München, să nu mai poţi să decolezi? Uite că au putut nemţii să doarmă pe paturi de campanie şi susţinerea pentru Ucraina continuă să predomine în societatea germană. Guvernul german este ferm, decis să sprijine Ucraina. Sigur că lucrul ăsta nu convine Rusiei, nu-i convine lui Putin.

Putin este, în momentul ăsta, într-o paradigmă din asta de Primul Război Mondial. El consideră că Rusia a pierdut pe nedrept Primul Război Mondial din cauza revoluţiei din februarie şi apoi a loviturii de stat din octombrie – 7 noiembrie 1917 – date de către bolşevici. Şi Putin spune aşa: „Domnule, dacă nu era această revoluţie, noi, Rusia, am fi câştigat războiul, am fi ajuns la Berlin, probabil în 1918–1919. O revoluţie, o mişcare social-politică internă, care a dus la răsturnarea regimului, ne-a privat pe noi de o mare victorie. Noi, ruşii, trebuie să învăţăm ceva din istorie şi să nu mai permitem un astfel de deznodământ.”

Şi, în momentul ăsta, Putin e ferm convins că el va învinge, că Rusia va învinge, nu acceptă alte păreri, deşi vedem clar că au fost şi alte opinii în cadrul elitei, chiar al cercului intim de consilieri ai lui Putin. Vedem cazul Kozak, care şi-a dat demisia acum câteva zile. El şi-a asumat o opinie contrară, a spus că nu trebuia început acest război. Vedem că Putin încearcă totodată să transmită nişte mesaje la nivelul elitei – bun, el are meciul lui, discuţia lui cu Trump, are problema lui cu europenii, cu NATO, că ba e în război, ba nu e în război.

Dar el vrea să transmită şi nişte mesaje elitei politice şi economice din Rusia, să le spună: „Strângeţi din dinţi, mai rezistaţi, victoria va fi a noastră.” Ăsta este meciul lui, în momentul ăsta: cât va reuşi economia rusă, finanţele ruse, armata rusă din piaţa de operaţiuni să reziste, în speranţa – şi aşa a spus acum la Soci, la întâlnirea clubului Valdai – că Ucraina se va prăbuşi.

El este ferm convins – dar este ferm convins de vreo 10 ani – că Ucraina se va prăbuşi. De asta a şi început războiul la 24 februarie 2022, în ideea că în trei zile, dacă nu maxim cinci, Ucraina se prăbuşeşte. Dar uite că au trecut trei ani, ne apropiem de patru ani, şi Ucraina tot nu se prăbuşeşte, spre disperarea lui Putin, care nu poate să proceseze această informaţie şi să caute scenarii alternative la ăsta cu prăbuşirea Ucrainei, că se prăbuşeşte Ucraina – că va fi alungat de la putere Zelenski şi toată Ucraina i se va livra lui aşa, pe tavă. Nu se întâmplă lucrul ăsta.

Jurnalistă: Şi e posibil să se întâmple fix invers, să pice Rusia economic?

Armand Goşu: Eu nu am spus că Rusia va pica economic, pentru ca Rusia este, dacă vreţi, o ţară atipică, ce încasează doar din exportul de hidrocarburi, din exportul de materii prime. Or, câtă vreme Rusia are aceste materii prime, şi noi avem nevoie – noi, mă refer la celelalte ţări, nu la România sau la Europa – de petrolul, gazul, minereurile şi aurul Rusiei, e greu de imaginat un scenariu în care se prăbuşesc complet finanţele ruse. Sigur, pot exista inflaţie, criză, colaps parţial, dar e greu de imaginat ceva de genul ăsta.

Poţi să-ţi imaginezi alte scenarii în care, sigur, rezistenţa Occidentului şi încăpăţânarea ucrainenilor îl vor face pe Putin să-şi modifice planurile. Dar e greu de imaginat acum, pentru că Putin dovedeşte un fel de autism politic. El nu mai are aderenţă la realitate. Are în cap că Ucraina trebuie să cedeze, să capituleze, şi el aşteaptă capitularea Ucrainei. Şi ucrainenii nu vor să capituleze.

Şi el dă vina pe occidentali că Ucraina nu capitulează, şi atunci trimite drone peste ţările occidentale, mai trimite nişte zboruri, cum a fost cel de 12 minute deasupra Estoniei, mai trimite, nu ştiu, pe aeroportul din München.

Jurnalistă: Dar cum vedeţi jocul pe care îl face America în povestea asta? Pentru că nu mai ştim nici aici ce să credem. A trecut Trump de partea Ucrainei, autorizează nişte lovituri mai în profunzimea Rusiei. Sigur, America vinde arme, nu le dă Ucrainei, vinde către NATO, NATO face ce vrea cu ele, ca să-l citez pe Donald Trump. Ce vrea, de fapt, Donald Trump în momentul ăsta?

Armand Goşu: Vrea Premiul Nobel pentru Pace. Are o obsesie şi el. Şi acum, cu generalii, le-a spus că ar fi o mare palmă pe obrazul oamenilor şi poporului american dacă comitetul Nobel nu-i va da Premiul Nobel pentru Pace. El, care în opt luni de zile a încheiat războaie, iar cel din urmă război este ăsta dintre Armenia şi Azerbaidjan.

Sigur, vă daţi seama, în elita de la Washington sunt oameni foarte subţiri, care ştiu în detaliu politica globală. Probabil se uită şi ei la ce se întâmplă. Asta e. Ce să faci? În acelaşi timp, Trump e foarte dezamăgit de Putin – a spus-o – că Rusia e un tigru de hârtie. De aici i-a şi răspuns Putin: că, uite, tigrul ăsta de hârtie bate NATO, deci nu prea e de hârtie, după ce spusese câteva minute mai devreme că nici vorbă ca Rusia să lupte cu NATO şi că nu intenţionează să atace NATO.

Va fi întâlnirea cu Xi Jinping, vedem ce se întâmplă pe relaţia cu China – va fi foarte important – şi dacă reuşeşte, deşi e puţin probabil, să-i propună o combinaţie lui Xi Jinping. Pentru că Rusia depinde, în momentul ăsta, de China. Ca să fie foarte clar: Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei şi împotriva NATO, cum zice Putin, pentru că e susţinută de China.

În momentul în care China ar limita această susţinere, practic Putin ar fi obligat să încheie războiul, să caute o soluţie negociată – soluţie care, sigur, n-o să dureze foarte mult. Poate fi un armistiţiu de şase luni, poate fi de şase ani, poate de zece ani. Au mai fost armistiţii – Minsk 1, Minsk 2 – au tot încercat să negocieze, şi după aceea a început războiul. Problema lui Putin e că nu mai are 58–60 de ani. Dar, sigur, Putin şi Xi, acolo, aţi văzut, vor să trăiască 150 de ani. Până se descoperă medicamentul care să-i ţină în viaţă 150 de ani, el va trebui totuşi să-şi drămuiască mai atent anii pe care îi mai are şi să găsească o soluţie pe termen scurt şi mediu – ce face cu Ucraina.

Problemă lui Putin este că el are formaţie de ofiţer de informaţii, gândeşte tactic, nu strategic. El e ca „ciupeala”. În felul ăsta a început criza din 2014, cu ocuparea Crimeei, cu războiul din Donbass, şi a început războiul din 24 februarie 2022. Tipul de reacţie al lui Putin e, şi el, la mica ciupeală: „Hai să vedem unde pot, cum pot.”

Problema Occidentului este că nu vezi un lider acolo care să-şi asume o poziţie clară, categorică, în faţa lui Putin şi pur si simplu să oblige Rusia să se retragă, să încheie pace sau să accepte un armistiţiu.

Jurnalistă: Dar, pe de altă parte, domnule Goşu, vedem că situaţia e destul de dramatică şi în Ucraina, şi în Rusia, în sensul în care, iată, noaptea trecută au fost bombardate Naftogaz, compania de stat de gaze a Ucrainei, şi 40% dintre rafinăriile de petrol din Rusia sunt aruncate în aer cu drone. Până la urmă, unde se va ajunge? Se distrug reciproc, mai ales pe infrastructură critică, şi vor ajunge în beznă, fără gaze, în sărăcie? Sau Putin ori face pace, până la urmă, ori îşi mobilizează tot efectivul din Rusia, declară stare de război şi trimite pe toată lumea, toţi bărbaţii din Rusia?

Armand Goşu: Nu. A spus că nu, tot acum la Valdai. Ştiţi că generalii au dat pe surse, inclusiv din partea Statului Major – Gherasimov –, că e nevoie de o mobilizare generală ca să continue războiul, ca să obţină victoria. Acum, la Soci, la Forumul Valdai, Putin a spus „nu”. Deci el pariază în continuare pe războiul de uzură, război până la epuizarea adversarului, în ideea că Rusia are cu totul alt gabarit: e mult mai mare, mult mai puternică, o ţară de 250 de milioane de locuitori, are resurse impresionante şi capacitatea de a rezista pe termen lung unui război de uzură.

Ceea ce, matematic, este adevărat dacă iei şi compari populaţia, întinderea, kilometrii pătraţi, resursele economice. Numai că socotelile de tipul ăsta, matematice, de multe ori nu funcţionează când e vorba de război. Iar dacă ar fi fost după aritmetică simplă, Ucraina ar fi trebuit de multă vreme bătută şi răzbătută.

Jurnalistă: De exemplu, dacă o să ajungă la 100% rafinării distruse în Rusia – maşinăria de război, că, practic, astea produc combustibil, să poată să vândă Putin şi să susţină această industrie de război –, ce se va întâmpla în situaţia asta?

Armand Goşu: Din păcate, să spunem totuşi că maşinăria de război nu e afectată de aceste distrugeri. E afectată, în primul rând, populaţia. Şi aici e o nouă tactică a ucrainenilor – de a face ca populaţia din Rusia să conştientizeze că e în război cu Ucraina şi să plătească un preţ pentru acest război.

Nu întâmplător, acele două-trei drone plimbate pe lângă aeroporturile din Petersburg şi Leningrad blocau traficul aerian în cursul verii, dacă vă amintiţi, când lumea pleca în vacanţă. Pentru că ruşii se comportă ca şi când nu s-a întâmplat nimic: războiul e undeva departe, e în Ucraina, nu ne interesează pe noi, pe front nu merg copiii noştri de la Moscova, de la Ekaterinburg şi de la Petersburg. Merg unii din Siberia, nici nu se ştie exact cine sunt şi ce vor ei pe acolo – şi le convine, oricum, că câştigă foarte mulţi bani. Deci războiul e undeva departe.

Bombardând aceste rafinării, pur şi simplu ucrainenii au redus cu 40% volumul de benzină care e pe piaţa din Rusia. Au declanşat o criză. Aţi văzut cozi de kilometri la benzinării, au început să importe benzină.

Şi mai e ceva ca tactică nouă ce am văzut din partea ucrainenilor: aceştia ţintesc cu prioritate terminalele petroliere, de unde Rusia reuşeşte să adune bani pentru a continua războiul. Vând în continuare petrol şi gaz. Sigur, India nu mai cumpără, fiind supusă sancţiunilor americane. Sigur, e o problemă pentru Rusia, pentru că India aducea uneori vreo 4 miliarde şi ceva de dolari din petrolul ăsta cumpărat. Dar îl preia China, îl preia altcineva. Oricum, a scăzut şi preţul – e o problemă pentru Rusia.

Dar problema cea mare o să fie atunci când şi ucrainenii – văd că asta fac acum – bombardează terminalele de petrol. Asta înseamnă că ţiţeiul nu mai e încărcat pe nave din porturi, pentru simplul motiv că locul în care l-au încărcat e distrus, e bombardat.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor