Cât de real e avertismentul Institutului pentru Studiul Războiului că Rusia ar putea pregăti atacuri în România şi Polonia


Istoricul Armand Goşu a afirmat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că avertismentul lansat de Institutul pentru Studiul Războiului privind posibile atacuri ruseşti în România şi Polonia trebuie privit cu prudenţă.
Potrivit expertului, astfel de mesaje precum cele transmise de serviciul de spionaj al Rusiei fac parte dintr-un joc de propagandă prin care Moscova proiectează asupra altora propriile intenţii, urmărind să inducă teamă şi confuzie.
Armand Goşu a explicat că Rusia nu mai are capacităţi reale pentru acţiuni militare majore, ci se bazează tot mai mult pe operaţiuni hibride – atacuri cibernetice, manipulare informaţională şi tentative de destabilizare psihologică a populaţiei.
Redăm mai jos intervenţia.
Jurnalistă: Un avertisment vine de la Institutul pentru Studiul Războiului. Moscova pregăteşte posibile atacuri în România şi Polonia, cu intenţia de a da vina pe Kiev. Domnule Goşu, ce părere aveţi? În ce fel de atacuri ar putea apărea? Poate nişte sabotaje?
Armand Goşu: Nu ştiu. Trebuie să facem puţin background al acestei analize a Institutului pentru Studiul Războiului. Istoria a plecat de la un comunicat al SVR-ului – Serviciul de spionaj al Rusiei, care a venit şi a spus, atenţie, sub steag fals, că Ucraina pregăteşte atacuri în România şi Polonia, pretextând că sunt atacuri ruseşti, pentru a declanşa un război între Rusia şi NATO.
Are rost să luăm în serios aceste declaraţii pe care doreşte să le facă SVR-ul? Păi acum câteva zile ne-a spus că nu ştiu ce îi face Maia Sandu, că distruge Rusia, o nenoroceşte, că pregăteşte România ceva în Transnistria...
Părerea mea este să nu ne ambalăm prea tare. De multe ori, ruşii, în general, pun pe seama inamicilor lor ceea ce ei înşişi doresc să facă. Deci, aşteptaţi-vă. În această logică, în această paradigmă de interpretare, a venit Institutul pentru Studiul Războiului să spună că Rusia, de fapt, pregăteşte operaţiuni în Polonia şi în România, venind cu propria interpretare a comunicatului SVR-ului. Practic, poate să anunţe aşa ceva sau poate să nu anunţe. Dacă anunţă, ce fel de operaţiuni ar putea desfăşura Rusia în România şi în Polonia? Operaţiuni de tip hibrid.
Ce înseamnă asta? Înseamnă atacuri cibernetice, diverse acţiuni – un fel de crimă, atentat, angajaţi nişte tineri pe canale Telegram, plătiţi ca să prindă pe cineva pe stradă şi să se bată.
Jurnalistă: Despre asta voiam să vă întreb, dacă este posibil să se treacă la genul acesta de terorism, acţiuni care să instaleze panică în populaţie, atacuri în zone aglomerate şi aşa mai departe, cum am văzut în Europa din zona islamică.
Armand Goşu: Teoretic pot, practic e puţin probabil să realizeze aşa ceva. Unu: noi, de teama ruşilor şi a războiului hibrid pe care Rusia îl desfăşoară, de multe ori exagerăm capacităţile Rusiei.
Dacă vă uitaţi pe zona decidenţilor politici şi zona de analiză din ultimii 5–6 ani – amintiţi-vă declaraţiile din 2021, începutul lui 2022 – Rusia e un actor responsabil, Putin e un om raţional, nu o să fie niciun război, până s-au trezit că Putin a intrat peste Ucraina. Au fost mai multe declaraţii ale diverşilor oficiali, pornind de la nişte analize, interpretări ale corpului de experţi, specialişti din diverse ţări, care indicau că Putin se va opri, că va înceta, că nu e interesul Rusiei să continue.
Acum s-a trecut în cealaltă extremă. Se pun în dreptul Rusiei nişte capacităţi pe care, de fapt, ea nu le are, că dacă le-ar fi avut, să ştiţi că Rusia ar fi ocupat Pokrovskul de anul trecut, din august, de când îl înconjoară. La ce e bună Rusia? La operaţiuni de tip hibrid, care sunt făcute cu costuri minime. Aţi văzut cele 20 de drone? Erau drone false, toate. N-aveau încărcătură, n-aveau nimic pe ele, au fost trimise deasupra Poloniei – şi cât am discutat despre ele! Păi şi acum, după şase săptămâni, tot despre ele vorbim.
Deci Rusia se pricepe să ne lovească în punctele sensibile, iar punctul cel mai sensibil e în creieraşul nostru. Şi noi stăm şi mestecăm, pentru că, altfel, Rusia nu mai are capacitate.
Şi occidentalii, să ştiţi, au reuşit: au învăţat să urmărească şi reţelele ruseşti, să mai taie din aripile GRU-ului, care acţiona ilegal prin diverse ţări. Au fost depistaţi după liste de paşapoarte. Acum, aţi văzut, Bruxelles-ul, în noul pachet de sancţiuni, interzice deplasarea diplomaţilor ruşi între ţări. Eşti într-o ţară, eşti acceptat să lucrezi la ambasadă – nu ai voie să ieşi din ţară respectivă, să te mişti pe teritoriu foarte mult. Sunt tot felul de măsuri care, practic, limitează capacităţile Rusiei. Aţi văzut cu acel moldovean prins cu spionaj în România. Bielorusia acţionează pentru el.
Deci nu ştiu dacă e bine, e sănătos pentru noi să exagerăm, să cădem în extrema cealaltă, să exagerăm capacităţile Rusiei, pentru că există riscul să pui o presiune psihologică asupra populaţiei, să creezi impresia că Rusia este foarte puternică, foarte tare şi că noi nu avem nicio şansă în faţa ei.