Expert, despre "taxa pe stâlp": Absurditatea acestei "inovaţii" fiscale e demnă de manualele de economie

Profesorul de economie Cristian Păun a opinat, marţi, că aşa-numita "taxă pe stâlp" impusă de Guvernul PSD-PNL-UDMR companiilor din România este o absurditate, o aberaţie fiscală care, de fapt, nu va aduce mare lucru la bugetul de stat.

"Guvernul a decis prin Ordonanţa Trenuleţ de la finalul anului trecut introducerea unei 'taxe pe stâlp' de 1% pentru companiile private şi de 0,5% pentru companiile de stat. Taxa se aplică, conform normelor apărute vineri, la valoarea neamortizată a mijloacelor fixe. Adică, 'stâlpii' din companiile de energie, gaz, petrol, transporturi speciale etc. Absurditatea acestei 'inovaţii' fiscale este demnă de manualele de economie. Nimeni din lumea aceasta nu aplică această 'invenţie' apărută pe vremea Guvernului Ponta şi reîncălzită de coaliţia PSD-PNL în decembrie, cum spuneam", a declarat Cristian Păun.

Economistul a punctat că sunt multe faţete ale acestei absurdităţi din spatele taxei.

"Astăzi o să mă refer la amortizarea mijloacelor fixe. Când ai un 'stâlp' în companie, statul grijuliu cu investiţiile şi cu cei care investesc, te lasă să pui deoparte o parte din valoarea de achiziţie a acestor echipamente vitale pentru producţie pe cheltuieli. Se numeşte amortizare şi ea generează un scut fiscal important pentru fluxul de numerar al companiilor, flux care se ia în calcul când se decide investiţia. Acest scut fiscal este o sumă de bani care se întoarce în companiile care investesc în active fixe şi este egal cu Impozitul pe profit x Valoarea amortizării", a explicat Cristian Păun.

Profesorul a dat exemplul unui echipament în valoare de 1.000.000 lei care se amortizează în 10 ani. Valoarea amortizării este de 100.000 lei / an ce poate fi trecută pe cheltuieli şi care se va deduce fiscal din impozitul pe profit de 16%.

"Asta înseamnă că o companie care face o astfel de investiţie primeşte înapoi de la stat scutul fiscal de 16% x 100.000 lei / an care intră în fluxul de numerar brut al companiei. Adică, vreo 16.000 lei / an sau 16% x 10% = 1,6% din valoarea de achiziţie a bunului iniţial pe an. Statul vine acum şi ia înapoi prin taxa de stâlp din acest procent 1% pe an. Plătibil în 2 tranşe anuale. Pentru bunurile care au durată de amortizare sub 6 ani sau care mai au 6 ani până la amortizare, diferenţa dintre scutul fiscal şi taxa pe stâlp este în defavoarea companiilor. Pentru echipamentele cu durată de amortizare mai mare de 6 ani, mai rămân cu circa 0,6% pe an în plus la fluxul de numerar (diferenţa dintre taxa de stâlp şi scutul fiscal)", a punctat Cristian Păun.

Practic, taxa pe stâlp anulează scutul fiscal, a continuat profesorul de la ASE, ceea ce este "o aberaţie".

"În loc să streseze companiile să numere 'stâlpii', să înregistreze şi să plătească taxa pe stâlp de două ori pe an etc. nu mai bine anulau 1-2 ani scutul fiscal aferent amortizării mijloacelor fixe? Obţineau fix acelaşi efect marginal dar cu stres mult mai mic pentru companii. De fapt, într-o ţară normală şi interesată pentru înflorirea afacerilor (mărirea sănătoasă a bazei de impozitare) nu numai că există SCUT FISCAL dar există şi DEDUCERI CONSISTENTE (integrale sau parţiale) de la impozitul pe profit pentru profitul reinvestit în active fixe. În stâlpi, adică. O aberaţie fiscală care nu va aduce mare lucru la bugetul de stat! Va produce mai mult stres", a afirmat Cristian Păun.

Potrivit economistului, va fi o barieră în plus în calea celor care vor să dezvolte industrii intensive în "stâlpi" pe aici, nu servicii banale şi neaducătoare de prea multă valoare adăugată în economie.

"Vom continua să exportăm materii prime şi să vindem (servicii, deh) bunurile altora... Am spus mereu, în Ministerul Finanţelor Publice trebuie făcută o reformă radicală. Toţi cei care propun astfel de aberaţii fiscale trebuie trimişi la plimbare, nu ţinuţi pe post de mari experţi în materie de stres pentru mediul de afaceri", a conchis Cristian Păun.