Educaţia stagnează la nivel global şi investiţiile sunt necesare
Educaţia a fost în creştere la nivel mondial după ce Organizaţia ONU pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a stabilit şase ţeluri globale de tipul “educaţia pentru toţi” în 1990. Pentru prima dată de atunci, totuşi, creşterea educaţiei a stagnat – în special pentru fete şi în special în Pakistan.
Sărăcia şi constrângerile culturale stau în calea educaţiei.
Malafa Yousafzai, o adolescentă din Pakistan şi o susţinătoare a educaţiei, a fost împuşcată şi rănită de talibani mai devreme în această lună. Un raport UNESCO publicat săptămâna trecută arată că copiii din Pakistan se în special în urmă. Pakistanul are aproximativ 5 milioane de copii ce nu merg la şcoală – 3 milioane dintre ei sunt fete.
“Dacă ei nu doresc o generaţie eşuată, Pakistanul trebuie să facă din educaţie o prioritate”, a declarat într-un interviu telefonic Pauline Rose, director al raportului. “Cred că acest lucru merită cu adevărat, în special după tragica rănire a lui Malala, fapt ce a subliniat această problemă”, a declarat Rose.
Pakistanul investeşte aproximativ doar 2,3% din PIB-ul naţional în educaţie, unul dintre cele mai mici procente din lume.
Nigeria se află de asemenea în urmă. În nordul Nigeriei, se crede că şcoala este incompatibilă cu modul musulman de viaţă, a explicat Rose. În Etiopia, fetele se mărită la vârste foarte fragede şi părăsesc şcoala, inclusiv şcoala primară.
La nivel global, 61 milioane de copii se află în afara şcolii. Aproape 775 milioane de oameni sunt analfabeţi şi două treimi din ei sunt femei. Un sfert din tineri – 91 de milioane – în Asia de sud şi Vest nu termină şcoala primară şi nu au nici o pregătire. Acelaşi lucru e valabil pentru o treime din tinerii – 56 de milioane – din Africa subsahariană.
Rose încurajează naţiunile să vadă beneficiile investiţiei în educaţie. Fiecare dolar cheltuit pe educaţia unei persoane aduce între 10 şi 15 dolari în creştere economică de-a lungul perioadei de activitate a acelei persoane. Nepalul şi Nigerul cheltuiesc chiar mai puţin decât Pakistanul pe educaţie: 01,% din PIB-urile lor. Madagascarul şi Senegalul cheltuiesc mai puţin de 0,02%.
Unele naţiuni recunosc beneficiile. India urmăreşte să pregătească 500 de milioane din tineretul său urban sărac până în 2022 în cadrul unor cursuri şi ucenicii lungi de câte 6 luni conduse de sectorul privat. Afganistanul desfăşoară cursuri accelerate de învăţare pentru cei care nu au făcut şcoala şi au nevoie de o altă şansă pentru a învăţa o meserie.
Rose a fost uimită de energia şi entuziasmul tinerilor pe care i-a întâlnit în timpul pregătirii raportului. Indiferent dacă erau bogaţi sau săraci, toţi au spus acelaşi lucru: “Noi dorim să aducem o schimbare pentru ţara noastră.”
“Mi-a rămas în minte cât erau de entuziasmaţi şi plini de speranţă”, a declarat Rose. “Dar în acelaşi timp şi faptul că sunt foarte disperaţi deoarece nu să vadă o cale de ieşire, nu pot să vadă oportunităţi care să îi ajute să îşi realizeze visele propuse.”