Economist: Pe ansamblu avem proiect de buget relativ optimist. Rămâne de văzut dacă toate estimările vor fi confirmate de realitate

Consultantul economic Adrian Negrescu a făcut o analiză succintă a proiectului privind bugetul de stat pe 2026 care a fost pus în transparenţă publică şi urmează să fie trimis în această săptămână la Parlament.

Potrivit analistului, deşi statul face economii prin disponibilizări şi reorganizări, acestea vor fi anulate aproape complet începând cu luna iulie 2026, când va intra în vigoare creşterea salariului minim pe economie.

În opinia economistului, adevărata problemă a bugetului pe 2026 o reprezintă dobânzile la credite. Noile dobânzi, deşi mai mici procentual, se aplică unui stoc de datorie publică mult mai mare decât în anii precedenţi.

Redăm analiza făcută de Adrian Negrescu:

„Dincolo de nevoia acută de reforme, legea bugetului demonstrează că o reducere reală a cheltuielilor, mai ales cu aparatul administrativ, echivalează cu un cost politic pe care partidele nu sunt dispuse să şi-l asume cu adevărat.

Altfel spus, din păcate, cu toată dorinţa reformiştilor din arcul guvernamental, modul în care funcţionează coaliţia generează această construcţie bugetară de compromis. În esenţă, pare că Guvernul mizează exclusiv pe menţinerea cheltuielilor la un nivel constant sau pe creşteri marginale, calculate în lei. În paralel, strategia guvernamentală se bazează pe o colectare mult mai mare a veniturilor din taxe şi impozite. Rămâne de văzut cum va reacţiona economia reală la această presiune fiscală accentuată pe parcursul anului.

Cheltuielile totale ale statului cresc cu aproximativ 56 de miliarde de lei faţă de exerciţiul financiar precedent. Unde se duc aceşti bani? La prima vedere, pare o risipă administrativă. Însă nu este deloc aşa. În primul rând, aproximativ 23 de miliarde de lei sunt sume provenite direct din fonduri europene. Aceşti bani se reflectă imediat atât la capitolul venituri, cât şi la cheltuielile destinate marilor investiţii de infrastructură. Dorinţa de atragere fondurile PNRR până la vară este un semnal clar pozitiv.

Dacă scoatem din calcul fondurile europene, rămânem cu o notă de plată suplimentară de 33 de miliarde de lei. Aceşti bani reprezintă strict cheltuielile de funcţionare ale statului român. Cheltuielile cu bunurile şi serviciile cumpărate de instituţii cresc cu 5 miliarde de lei. Această majorare de 5 procente se situează totuşi sub nivelul prognozat al inflaţiei, indicând o uşoară temperare a achiziţiilor publice.

Un alt capitol interesant care a stârnit vii discuţii în spaţiul public este cel al cheltuielilor cu personalul bugetar, care înregistrează un plus de 500 de milioane de lei. Pe de o parte, statul face economii estimate la 1,6 miliarde de lei în primele şase luni prin disponibilizări şi reorganizări în administraţia publică locală.

Pe de altă parte, aceste economii vor fi anulate aproape complet începând cu luna iulie 2026. Atunci va intra în vigoare creşterea salariului minim pe economie, o măsură pe care am criticat-o în repetate rânduri ca jucând doar un rol pur inflaţionist. Această decizie luată de politicieni va ridica automat toată grila de salarizare din sistemul public, generând costuri uriaşe pe final de an.

Adevărata problemă a bugetului pe 2026 o reprezintă însă dobânzile la credite. Procentele de împrumut au scăzut pe pieţele internaţionale de la 8-9% la o medie de 6-7%. Cu toate acestea, suma absolută plătită de România băncilor creşte semnificativ. În plus, acest paradox este generat de faptul că noile dobânzi, deşi mai mici procentual, se aplică unui stoc de datorie publică mult mai mare decât în anii precedenţi.

În plus, statul este forţat să rostogolească împrumuturi vechi la costuri noi, mult mai ridicate decât cele de acum cinci sau şase ani. În 2026, nota de plată a împrumutului public este de aproximativ 30 miliarde euro. Restul bugetului menţine o linie extrem de conservatoare. Subvenţiile primesc o alocare suplimentară de peste un miliard de lei. Acest fond este adesea folosit ca o plasă de siguranţă rapidă atunci când apar nemulţumiri în sectoarele economice cheie.

Capitolul dedicat asistenţei sociale rămâne constant, fără tăieri sau majorări spectaculoase care să dezechilibreze sistemul. Sumele alocate la categoria altor transferuri includ în mare parte cofinanţările obligatorii pe care statul trebuie să le asigure pentru lucrările susţinute din bani europeni. În esenţă, asistăm la un buget mai realist faţă de cel de anul trecut despre care am spus în nenumărate rânduri că a fost o construcţie cu iz SF, care lua în calcul venituri ireale, precum cei 10 miliarde din ,digitalizare’ şi care pleca de la premiza unei creşteri economice iluzorii, de 2,5%.

Pe ansamblu, în 2026 avem proiect de buget relativ optimist care pleacă de la premiza unei creşteri economice de 1%. Rămâne de văzut dacă toate estimările privind încasările statului şi creşterea economică vor fi confirmate de realitate.”