"Salvaţi Copiii", semnal de alarmă: Sărăcia infantilă este mai mult decât dublul mediei la nivel de UE

Procentul copiilor români sub 16 ani afectaţi de privaţiuni materiale este mai mult decât dublul mediei la nivelul Uniunii Europene - 31,8%, faţă de 13,6%, a semnalat organizaţia Salvaţi Copiii România, solicitând măsuri sistemice şi imediate.

Potrivit sursei citate, grupa de vârstă 10 – 15 este cea mai afectată – 33,9%, în vreme ce 27,6% dintre copiii din România cu vârsta sub 6 ani sunt afectaţi de acest fenomen.

Organizaţia mai subliniază că aproape jumătate (46,8%) dintre copiii afectaţi de sărăcie nu participă la activităţi şcolare sau excursii, mult peste media Uniunii Europene, de doar 13,9%. Cheltuielile României pentru protecţie socială, educaţie şi sănătate rămân cu mult sub media Uniunii Europene – protecţie socială (12,8% faţă de 19,2% din PIB), educaţie (3,4 faţă de 4,7% din PIB) şi sănătate (4,7 faţă de 7,2% din PIB).

Salvaţi Copiii România solicită autorităţilor centrale şi locale adoptarea unor măsuri sistemice, susţinute şi predictibile pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor. Sărăcia infantilă trebuie tratată ca o prioritate naţională transversală, mai arată organizaţia, nu ca pe o listă de măsuri sectoriale disparate adoptate în funcţie de bunăvoinţa politică a decidenţilor. Este nevoie de un plan multianual, cu bugete clare şi indicatori publici de rezultat, care să lege politicile de protecţie socială de educaţie, nutriţie, sănătate, protecţie împotriva abuzurilor (inclusiv privind mediul online) şi locuire.

Sursa citată arată, de asemenea, că pentru 1,163 milioane de copii din ţară noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică - copiii români continuă să fie mult mai afectaţi de sărăcie în comparaţie cu adulţii, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu şapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulţilor.

„Un studiu realizat de Salvaţi Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integraţi în programele educaţionale ale organizaţiei nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educaţie, în absenţa unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă şi în rândul celor cu nivel educaţional scăzut – 70%”, arată organizaţia Salvaţi copiii.

Potrivit organizaţiei, cauzele majore ale sărăciei în rândul copiilor rămân:

- Insuficiente investiţii în copii: Cheltuielile României 4 pentru protecţie socială (12,8% din PIB), educaţie(3,4%) şi sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene – protecţie socială (19,2% din PIB), educaţie (4,7% din PIB) şi sănătate (7,2% din PIB).

- Lipsuri în procesul de colectare a datelor şi monitorizare: Sistemele oficiale care au ca scop monitorizarea factorilor de vulnerabilitate (cum ar fi apartenenţa etnică, plecarea părinţilor în străinătate etc.) nu sunt suficient de bine folosite sau implementate.

- Lipsa de predictibilitate a fondurilor: Fondurile de la bugetul de stat sau din surse europene nubeneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate, ceea ce limitează sustenabilitatea intervenţiilor.

“Datele arată, o dată în plus, că vulnerabilităţile socioeconomice se transmit de multe ori de la o generaţie laalta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educaţia, atât sub aspectul participării, cât şi sub aspectul relevanţei/calităţii. Este crucială incluziunea educaţională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii şi pe părinţii acestora. Sărăcia ucide educaţia”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.

Recomandări Salvaţi Copiii România

„Prioritatea imediată trebuie să fie extinderea reală a serviciilor integrate comunitare în comunităţile vulnerabile, astfel încât fiecare copil aflat în risc să poată fi sprijinit, înainte ca lipsurile materiale să se transforme în abandon şcolar, izolare socială sau separare de familie. În acelaşi timp, autorităţile centrale trebuie să accelereze interoperabilitatea datelor dintre sistemele din asistenţă socială, educaţie şi sănătate, pentru ca identificarea vulnerabilităţii să nu mai depindă de hazard, ci de mecanisme publice funcţionale, capabile să ajungă la timp la copiii invizibili pentru sistem. Niciun copil nu ar trebui să rămână neidentificat doar pentru că trăieşte într-o comunitate rurală izolată, într-o familie fără venituri stabile sau într-o gospodărie pe care instituţiile o vizitează prea rar şi prea târziu”, notează organizaţia.

Creşterea alocărilor publice pentru copii

România alocă doar 3,4% din PIB pentru educaţie, 4,7% pentru sănătate şi 12,8% pentru protecţie socială, cu mult sub mediile europene. Este necesară o creştere graduală, planificată şi asumată politic a acestor cheltuieli, cu alocare explicită pentru grupurile vulnerabile şi cu prioritate pentru copii. Acest lucru va permite şi formarea competenţelor tuturor profesioniştilor cu responsabilităţi directe ori indirecte faţă de copii.

Planificare transparentă şi multianuală a fondurilor

Sustenabilitatea intervenţiilor sociale este imposibilă fără predictibilitate bugetară. Solicităm introducerea unui cadru de finanţare multianual, care să beneficieze de consultare publică onestă, pentru programele adresate copiilor şi familiilor cu copii în risc de sărăcie sau excluziune socială, atât din bugetul de stat, cât şi din fondurile europene disponibile prin Garanţia Europeană pentru Copil.

Politici sociale integrate

Combaterea sărăciei infantile nu poate fi redusă la transferuri financiare. Este nevoie de politici coerente care să sincronizeze sprijinul economic al familiei cu accesul la educaţie de calitate, servicii de sănătate şi protecţie socială, pentru a rupe cercul vicios al transmiterii intergeneraţionale a vulnerabilităţilor.

Utilizarea serviciilor comunitare integrate şi continuarea accelerată a înfiinţării acestora în cele 2000 de comunităţi

Până în prezent au fost înfiinţate sau se află în proces de lansare aproximativ 300 de servicii comunitare care presupun intervenţii multidisciplinare prin echipe formate din medici de familie, psihologi, asistenţi sociali, asistenţi medicali comunitari, consilieri şcolari ori mediatori şcolari. Acestea trebuie consolidate şi asigurate cu un plan de sustenabilitate şi, dacă situaţia locală o impune, de extindere. Însă ritmul de înfiinţare trebuie accelerat semnificativ. România are nevoie de servicii comunitare integrate în cel puţin 2.000 de comunităţi, ceea ce înseamnă că cele aproximativ 1.700 de comunităţi care nu beneficiază încă de astfel de servicii nu mai pot aştepta. Primăriile, prin serviciile publice de asistenţă socială, trebuie să ştie cine sunt copiii aflaţi în sărăcie, în izolare socială sau în risc de excluziune şi să îi urmărească sistematic, nu doar atunci când apar forme grave de vulnerabilitate.

Sprijin pentru participarea şcolară şi incluziune socială

Autorităţile locale pot şi trebuie să dezvolte programele de tip after-school şi să susţină acoperirea tuturor comunităţilor dezavantaje cu programul ”O masă sănătoasă”, asigurarea transportului şcolar eficient şi sigur, a unor facilităţi gratuite adecvate de petrecere a timpului liber de către copii (centre de zi, cluburi, spaţii în aer liber etc.) şi adolescenţi şi acoperirea costurilor de participare la activităţile educaţionale. Toate acestea sunt instrumente folosite cu succes de Salvaţi Copiii şi alte organizaţii neguvernamentale în reducerea abandonului şcolar şi a izolării sociale.

Parteneriate cu organizaţiile societăţii civile

Experienţa organizaţiilor active în comunitate reprezintă o resursă esenţială. Organizaţiile neguvernamentale cunosc direct nevoile copiilor vulnerabili şi pot sprijini intervenţia timpurie. De aceea, autorităţile locale pot beneficia de parteneriate stabile cu acestea, pentru identificarea rapidă a cazurilor de sărăcie şi excluziune, furnizarea de servicii integrate şi construirea unor reţele comunitare de sprijin durabil, eficiente pentru familii şi copiii afectaţi.