Economia Chinei, condusa de sfarsitul comunismului

Regimul Chinez a evidentiat intotdeauna rata de crestere a PIB-ului sau ca fiind o dovada a succesului. Desigur, rata de crestere a PIB-ului este unul dintre indicii de masurare a dezvoltarii economice a unei tari, si politicile guvernamentale pot intr-adevar sa afecteze dezvoltarea economica a unei tari, precum si indicele de crestere. Insa ce rol a ucat regimul comunist chinez in dezvoltarea economica a Chinei?

Sa aruncam o privire la dezvoltarea economica a Chinei din ultimii 60 de ani, timp in care actualul regim a domnit in China. In primii aproximativ 30 de ani de conducere (1949-1978), ezvoltarea economica a Chinei a fost foarte inceata. In ultimii circa 30 de ani (1979-2008), reforma economica a accelerat cresterea intr-un contrast puternic cu anii precedenti.

De la venirea la putere, regimul comunist chinez a preluat un asa zis drum socialist - un sistem de proprietate controlat in totalitate de catre stat, in care practic nu exista deloc proprietati private. In timpul primilor 30 de ani, mai mult de 95% din economie era controlata de stat, fiind catalogata drept "proprietate publica."

De la reforma economica din 1979, paradigma proprietatii s-a schimbat. Pana in 2008, companiile cu capital exclusiv privat au reprezentat mai mult de doua treimi din economie. Acum exista si alte tipuri de proprietate, precum cea colectiva, veniturile colective, si proprietatile mixte-companii detinute de entitati private si colective. Asadar, proprietatile publice sunt acum intr-un procent destul de redus.

Enorma diferenta dintre ratele de crestere a PIB dintre primii si ultimii 30 de ani arata ca imensa crestere economica a fost asociata cu cresterea numarului de proprietati private si scaderea numarului de proprietati ale statului. Aceasta crestere este asociata cu procesul de renuntare la ideologia comunista si cu o economie planificata. Astfel, este asociata cu indepartarea de socialism si comunism.

In cuvintele autoritatilor chineze, in ultimii 30 de ani, China a trecut de la "o economie socialista planificata" la "o economie de piata-socialista planificata," si ulterior la "o economie de piata socialista." Acum am putea-o denumi "economie de piata semi-socialista." Oricum, nu ar trebui facuta greseala de a ne gandi ca in China se practica capitalismul, precum in economiile Statelor Unite, Japoniei sau a statelor occidentale.

Economia Chinei este cel mai bine descrisa de sintagma "economie de semi-piata cu caracteristici chineze." Explicand astfel de caracteristici, precum si evolutia lor este dincolo de scopul acestui articol. Pe scurt, cresterea uimitoare a Chinei din ultimii 30 de ani a fost conduda de sfarsitul comunismului in China.

De fapt, in timpul acestor 30 de ani de comunism, au existat prea multe interventii guvernamentale. Economia a fost incatusata, chinezii neavand posibilitatea de a-si afisa productivitatea sau creativitatea.

In contrast, reforma din ultimii 30 de ani a mai slabit acest control, astfel incat cresterea economica a luat amploare. In particular, companiile private au crescut, conduse de mecanismul de piata, in tip ce investitiile straine au inceput sa vina.

China, Japonia, Coreea de Sud si Taiwan au legaturi apropiate si fundaluri culturale asemanatoare. Totusi, in timp ce celelalte trei state sunt dezvoltate, cu un PIB/locuitor de peste 10.000 USD, China ramane mai degraba o tara saraca. Raaportul PIB/locuitor in China a fost de aproximativ 3259 USD in 2008, fiind echivalent cu valoarea din 1987 din Coreea de Sud, valoarea din 1984 din Taiwan si chiar cu o valoare mai anterioara a Japoniei. Raportul PIB/locuitor in Taiwan a atins 3233 USD la inceputul anului 1984.

In prezent, raportul PIB/locuitor a atins aproximativ 10.000 dolari in Coreea de Sud, Japonia si Taiwan. De fapt, Japonia a atins acest nivel in urma cu mai bine de 30 de ani. Totusi, in 1949, Taiwanul si Coreea de Sud nu erau cu mult mai bogate decat China. In particular, standardele de viata din Taiwan erau similare cu cele din China la acea vreme. Ce anume a contribuit la aceasta diferentiere?

Din 1949 in 1978, economia Chinei a avut o crestere mai degraba inceata. In consecinta, a ramas mult in spatele Coreei de Sud si Taiwanului, daramite in spatele Japoniei.

Economia mondiala s-a dezvoltat foarte repede dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cea mai mare rata anuala de crestere pentru economiile dezvoltate, precum cea a Statelor Unite, ale tarilor europene, Japoniei, Coreei de Sud si Taiwanului au avut loc in anii 1950, 1960 si 1970.

Totusi, China si-a inchis portile catre lume, adoptand un sistem planificat socialist centralizat in acea perioada. Sectorul privat era practic eliminat; fermierii nu aveau voie nici sa cultive legume pe propriile terenuri. Conceptul comunist de echitate absoluta a dus la saracirea chinezilor in mod egal.

Sub o astfel de ideologie si un sistem socialist, dezvoltarea chineza a fost suprimata puternic. Daca reforma economica ar fi avut loc cu 30 de ani mai devreme, probabil China nu ar mai fi inca o economie cu venituri medii si mijlocii. Standardul sau de viata ar fi probabil similar cu cel al Taiwanului, sau chiar apropiat de nivelul Japoniei. Cu alte cuvinte, cresterea economica a Chinei a fost intarziata 30 de ani, ratand oportunitatile unei cresteri rapide in dezvoltarea la nivel mondial.

Unii sustin ca atunci cand a parasit continentul pentru insula, in 1949, Chiang Kaishek a adus suficiente comori si rezerve bancare pentru a imbogati Taiwanul. Presupunind ca ar fi adevarat, acei bani ar fi putut afecta cresterea economica doar pentru un an sau doi.

Economia Taiwanului a avut cele mai mari rate de crestere in anii 1960-1970, cu o crestere anuala de 9 procente, vreme de aproape 4 decenii, intre 1950 si anii 1980. Asadar, orice bani adusi de pe continent ar fi insemnat foarte putin in comparatie cu economia totala a Taiwanului si prea nesemnificativi pentru a avea un impact pe termen lung.

Taiwanul si China continentala impart aceeasi cultura si aceeasi limba. Singura diferenta intre ele o fac guvernele: Una a imbratisat capitalismul, cealalta, socialismul. Taiwanul s-a dezvoltat foarte repede, mult mai repede decat China. Chiar si dupa ce luam in considerare perioada rapida de crestere a ultimilor 30 de ani, economia Chinei tot este in spatele celei taiwaneze.

Actualul raport PIB/cap de locuitor in China este echivalentul unei optimi a celui din Taiwan. Bresa din venit este datorata in principal sistemelor sociale diferite adoptate de cele doua guverne, si s-a micsorat de cand China a inceput sa se indeparteze de socialism in favoarea capitalismului.

Tianlun Jian, care are un doctorat in economie, scrie deseori despre economia Chineza.