"E vorba de o vastă conspiraţie care manevrează toate evenimentele" - Paleologu, despre "boala" care s-a extins în România


Fostul ministrul al Culturii Theodor Paleologu a avertizat, în podcastul "This is the Story" al lui Tudor Muşat, că România este de mult timp fragmentată, iar contextul internaţional actual – cu Donald Trump în America şi Vladimir Putin în Rusia – amplifică riscurile şi vulnerabilităţile interne, inclusiv prin implicarea aparatului de dezinformare al Kremlinului.
În acelaşi timp, profesorul a subliniat că diviziunile sociale sunt astăzi vizibile şi potenţate de reţelele sociale, iar complexitatea lumii şi tentaţia teoriilor conspiraţioniste fac ca mulţi să fie uşor manipulaţi sau să caute explicaţii simpliste la probleme complexe.
Redăm mai jos o parte din dezbatere.
Theodor Paleologu: Ţara asta e ruptă cel puţin în două, de multă vreme. Problema e că acum e un context internaţional deosebit de periculos. Îl avem pe Trump în America, pe Putin în Rusia, iar aparatul de dezinformare şi manipulare al Rusiei îşi bagă foarte mult coada în România.
Jurnalist: Diviziunea asta e acum foarte vizibilă şi, în acelaşi timp, potenţată de reţelele sociale?
Theodor Paleologu: Da, categoric da. Că până acum nu prea puteai să verifici. Adică aveai nişte repere şi poate mai cloceai tu nişte idei la tine, dar nu le puteai neapărat verifica nici cu alţii.
Eu am ţinut de mai multe ori un curs care s-a bucurat de foarte mare succes şi anume: Ce ne facem cu atâţia proştii? Sigur, formularea e provocatoare, dar de fapt e un curs foarte serios, pentru că e un curs despre psihologia prostiei, despre dimensiunea etică a prostiei, despre erorile de gândire. Şi apoi dau exemple din literatura universală.
Trebuie să vă spun că pentru mine Facebook-ul este o sursă de informare extraordinară. Sigur că orice om întâlneşte tot felul de proşti pe parcursul zilelor, să zic. Dar Facebook-ul ne pune în contact cotidian cu specimene cu totul speciale, cu totul aparte de imbecili. Şi de aia e foarte interesant.
Jurnalist: Dar cum cataloghezi prostul? Sau prostia? Dacă nu este de acord cu ideile mele mă face automat prost, mă pune într-o căsuţă şi mi-e interzis să vorbesc.
Theodor Paleologu: Câtuşi de puţin. E vorba de agresivitate. Semnul cel mai sigur al prostiei este răutatea. Pentru că, de fapt, prostia nu e o chestiune care ţine exclusiv de intelect. E fals. Nu ţine doar de informaţie, de IQ. Nu. E în mare măsură o problemă etică. Prostul e rău, agresiv, înjură, insultă. Şi când vezi pe cineva care începe cu genul ăsta de limbaj, e clar că ai de-a face cu un imbecil şi un ticălos. Pentru că ticăloşia şi prostia merg mână în mână.
De fapt, răutatea este cel mai sigur simptom al prostiei. Şi nici nu are rost să discuţi uneori. Sigur, în unele cazuri sunt şi proşti amuzanţi sau care reprezintă cazuri mai speciale.
De pildă, acum câteva săptămâni era o doamnă din specia celor care cred că au înţeles dedesubturile lumii. Citise ea o carte cu totul obscură, care explicase cum merge lumea. Era vorba de o vastă conspiraţie care manevra toate evenimentele. Era un caz de prostie foarte interesant. Era şi foarte convinsă că e super deşteaptă şi că a ajuns la adevăr şi că deţine explicaţii.
Jurnalist: Nu cumva avem nevoie de cineva, chiar dacă acel cineva e un impostor şi scrie cărţi obscure, să facă ordine în lumea asta în care totul pare relativ? Nu mai ştii de unde să iei şi atunci tu, mintea ta programată să vadă lucrurile în alb şi negru, zice: "Lăsaţi-mă cu atâtea nuanţe, că nu mă descurc. Eu vreau nişte lucruri tranşante. Vreau ca cineva să-mi explice ce se întâmplă". Şi vine cineva şi zice: "Stai cucoană, că e foarte simplu ce se întâmplă. Sunt unii care aşa şi pe dincolo. Sunt tunelurile din Bucegi, e oculta care nu ştiu ce... Gata, ţi-am împărţit lumea în câteva feliuţe uşor de digerat. Pune tu asta în bagaj şi du-te mai departe."
Theodor Paleologu: De fapt, daţi o explicaţie foarte pertinentă pentru succesul unui anumit tip de teorii. Pentru că complexitatea lumii prezente îi derutează pe mulţi. În plus de asta, e o lume alienantă care încurajează o anumită tendinţă paranoică: bănuiala că există forţe obscure, ostile. Şi nu e decât un pas până la teorii conspiraţioniste.
Vreau să ne înţelegem. Conspiraţii există. Au existat conspiraţii dintotdeauna. Omul este o fiinţă conspirativă. Marea greşeală a teoriilor conspiraţioniste este că postulează ideea unei conspiraţii unice: conspiraţia înţelepţilor din Sion, sau conspiraţia francmasonilor, sau conspiraţia soroşistă.
În mintea lui Călin Georgescu, conspiraţia soroşistă a pus la cale atentatele din 11 septembrie 2001 şi procesul lui, şi asasinarea lui Charlie Kirk. A spus-o. Evident că, din punct de vedere raţional, e o dobitocie absolut monumentală. Adică, te întrebi doar: cine poate să creadă aşa ceva? Din punct de vedere intelectual e un zero absolut. Dar asemenea bazaconii activează anumite resorturi inconştiente: frica de o conspiraţie, frica de soroşişti. Şi cum vă spuneam anterior, te uiţi în ultimii 35 de ani, cine sunt anti-soroşiştii.
Dar ideea asta a unei conspiraţii soroşiste este, de fapt, echivalentul actual al conspiraţiei înţelepţilor Sionului. Şi cred că ar trebui să ţin un curs despre protocoalele înţelepţilor din Sion. Acest fals produs în 1905 de unii membri ai Poliţiei Secrete Ţariste, care vorbeşte de o conspiraţie mondială evreiască.
Iar antisoroşismul de acum este ciorba reîncălzită a conspiraţiei înţelepţilor din Sion. Deci numai asta facem, de fapt. Tot pritocim aceleaşi şi aceleaşi teorii care încearcă să explice lumea într-un mod simplu.
Jurnalist: Dar numai asta facem, încercăm tot timpul şi cam cu aceleaşi teorii să explicăm ce se întâmplă în jurul nostru într-o lume hiper-tehnologizată în care ai avea acces la o grămadă de alte chestii.
Theodor Paleologu: Unul dintre textele mele favorite este un text din Biblie şi anume Eclesiastul, atribuit regelui Solomon, în realitate un text scris mai târziu, cândva în secolele IV–III î.Hr., e un text absolut extraordinar. Şi ce spune Eclesiastul? Nimic nou sub soare. Iar una dintre marile teme ale Eclesiastului este prostia omenească.
Nu degeaba vreau să scriu o carte despre prostie. Pentru că e una dintre marile realităţi ale condiţiei umane. Spune Dostoievski, de pildă, ce e omul? Omul e o fiinţă stupidă. Omul e prost. Fundamental prost. Nu poţi să spui despre un câine că e prost sau despre un bou că e prost. Nu. Sunt animale. Singurul animal prost este cel dotat cu raţiune. Pentru că prostia este folosirea greşită, folosirea perversă, uneori, a raţiunii.
Şi mai e încă ceva. Voltaire spunea că vom părăsi lumea la fel de proastă cum am găsit-o. Aşa este. Să nu ne facem iluzii. Omenirea rămâne la fel de stupidă, dar s-ar putea ca inteligenţa artificială, de fapt, să amplifice cantitatea de prostie din lume.